psihologie făcută după ureche, de poți ajunge într-o ureche

Psihologia și terapia sunt plecate cu sorcova.. Nu doar că rătăcesc prin piața de psihologie și self-help, spiritualitate, coaching și altele de acest gen. Uneori sunt rătăcite prin facultăți de psihologie, iar studenții…

  • Încearcă să priceapă testele proiective, care surprind o așa zisă dinamică ”intrapsihică” (v. aici).
  • Ajung să creadă că oamenii sunt traumatizați de la naștere, ba chiar din perioada intrauterină și că repetă istoria strămoșilor, ceea ce determină psihopatologia și dificultățile de mai târziu. (detalii aici)
  • Studiază cum experiența atașamentului din prima copilărie modelează relațiile intime ale adultului. (detalii aici)
  • Află despre inconștientul familial (și chiar colectiv), rezervorul unor exotice obiecte imateriale,  în care e imersat psyche-ul oamenilor (detalii aici).
  • Învață despre ”aparatul psihic uman” (teoretizările lui Sigmund Freud) ca și cum ar fi o teorie validă. (detalii aici)
  • Primesc cursuri de psihanaliză de parcă ar fi o metodă terapeutică validată empiric.
  • Află despre cum traumele din prima copilărie determină psihopatologia unei persoane. (detalii aici)
  • Află despre abordarea psiho-somatică în psihologie în care există o relație de influență mutuală între psyche & soma (sau suflet și corp). Ajung astfel să creadă în diverse teorii dualiste (suflet/psihic vs. corp) și să practice terapii psiho-corporale sau psiho-somatice. (detalii aici).
  • Ajung să priceapă că ochii și percepția vizuală funcționează asemeni unei camere video sau că memoria e asemeni unei înregistrări și când ne reamintim, înseamnă că reluăm înregistrarea.
  • Învață că autismul e provocat de ”defecte” în sistemul neuronilor oglindă.
  • Descoperă că tulburările mentale sunt cauzate de dezechilibrele din chimia creierului.
  • Află că oamenii cu schizofrenie nu mai pot fi recuperați.
  • Află că experimentul cu închisoarea din Stanford (Philip Zimbardo) ar demonstra că omul pus într-un context „rău” poate deveni o persoană ”rea”.
  • Ajung să creadă că majoritatea actelor de violență domestică sunt cauzate de bărbații bețivi și geloși.
  • Ajung să creadă că un cuplu homosexual care crește un copil va determina copilul să devină homosexual. (detalii aici)
  • Sunt convinși că părinții pot modela personalitatea copiilor, iar adultul (din viitor) are sau nu cei șapte de acasă. (detalii aici)
  • Sunt convinși de cum copiii aduc fericire părinților. (detalii aici)
  • Sunt convinși de teoria că elevii cu stimă de sine joasă au performanțe școlare slabe.
  • Ajung să creadă că mulțimile transformă oamenii, de altfel, inteligenți și cumsecade, în indivizi stupizi și violenți.
  • Ajung să creadă că ”ceea ce văd este tot ceea ce este”.
  • Sunt convinși că noi învățăm mai eficient când ni se predă în stilul de învățare preferat.(detalii aici)
  • Ajung să creadă că programarea neurolingvistică are o bază științifică, deoarece combină două cuvinte cu trimitere la două discipline ”heavy-metal”: neuro- și lingvistica. Vrăjitorie frumos împachetată bazată pe știință falsă. (vezi aici)
  • Ajung să creadă în existența unor așa zise stări ale Eului , jocuri psihologice și triunghiuri  nevrotice. Sunt concepte din analiza tranzacțională – o formă de terapie psihologică fără dovezi (detalii aici și aici.)
  • Învață cum personalitatea NU poate fi schimbată și că se consolidează pe durata copilăriei și adolescenței până spre 30 ani. (vezi aici)
  • Învață că modificarea comportamentelor prin recompense și pedepse și că disciplina, per ansamblu, ar fi lucruri care trebuie evitate atât în educația copiilor, cât și în socializarea adolescenților. (detalii aici)
  • cred că oamenii sunt animale doar de la gât în jos. Creierul și ”psihicul” uman, conectat la creier, fac diferența. (vezi aici)
  • Ajung să creadă că psihoterapia nu e musai bazată pe știință psihologică, deoarece e o formă de vindecare sufletească la pachet cu ideea că psihologia e mai mult artă decât știință.(detalii aici)
  • Ajung să facă erori grave de metodologie din moment ce nu le e cultivată o atitudine științifică și nu sunt instruiți în demersul științific cap-coadă. (detalii aici
  • Ajung să creadă că metodele de cercetare calitativă sunt inferioare celor cantitative (sau invers) sau că studiile de caz sunt demne de dispreț. (detalii aici)
  • și încă multe alte preconcepții, parascovenii și bazaconii.

Și ce mi se pare cel mai îngrijorător exemplu e acela în care studenții se pricopsesc cu credința (falsă) că psihologia înseamnă, de fapt, mai multe psihologii. Că vine în variate ”arome” (școli/orientări) și că fiecare viitor psiholog poate alege o ”aromă” pe care o simte potrivită personalității sale, deoarece aromele sunt egale și se completează. Într-adevăr, de parcă psihologia e o problemă de gusturi, pe care studentul urmează să o rezolve printr-o alegere inspirată în funcție de rezonanțe cosmice.

Dincolo de spoială și sorcoveală, întâlnim o psihologie rara avis și care nu depinde de sistemul academic, inert și dogmatic, ci de câțiva profesori pe ici-colo. Da, există și din aceștia! Ei predau PSYCHOLOGICAL SCIENCE. Dar predarea nu poate începe fără demistificare. Poate, dar se alege praful. Și mulți oameni ar alege mai degrabă să moară decât să gândească, ne amintește Bertrand Russel. Repetând după alții dinaintea mea, știința psihologică nu începe cu învățul, ci cu dezmățul, ptiu!, cu dezvățul.  Oamenii se nasc ignoranți, nu stupizi, numai educația îi poate transforma în stupizi, ne avertizează domnul de mai adineaori.

Psihologia e una singură, nu mai multe. E o disciplină științifică unitară. Dar are multe ramuri aplicative, de exemplu, psihologia educațională – o enigmă pentru pedagogi, educatori, învățători.

Prin multe alte universități e o știință empirică. Adică are legătură cu realitatea obiectivă, cu observația sistematică și experimentul. Ceea ce presupune ca studentul/practicianul să studieze și să lucreze sistematic și metodic (nu doar la examene) și să-și clădească, astfel, treptat cunoașterea științifică prin concepte, teorii și aplicații astfel încât teoria să fie integrată practicii, iar practica să fie cuprinsă într-o teorie.

Psihologia neaoșă ar trebui să respecte principiul conectivității și nu să fie predată și studiată de parcă ar fi asemenea unei frunze-n vânt, adică ruptă de trunchiul științific. Exact acest tip de predare și studiu (frunza-n vânt) face loc la teorii, intuiții și revelații metafizice și oculte, ceea ce a dus (și va mai duce) la apariția și înflorirea unor psihologii discreționare și locale, aflate la ani-lumină distanță de psihologia științifică, așa cum e cercetată și predată prin universitățile și instituțiile de top din lumea largă.

Prin descoperile și inovațiile din acele universități, unde se fac investiții serioase în cercetare, psihologia oferă aplicații sociale, nu doar clinice, și promovează valori umaniste. Nu e raționalistă sau meta-fizică. Studiul și practica nu țin de epifanii, revelații și interpretări sau bolboroseli psihologizante (sună a psihologie dar nu este!). Chiar dacă o persoană cu autoritate emite o prostie, tot prostie rămâne. La fel și cu autoritatea unei mulțimi. Dacă șapte milioane de indivizi halucinează, tot halucinații avem.

Știința presupune (academic și practic) cultivarea unei atitudini de scepticism amiabil (vs. cinic ori absolutist) care însoțește demersul științific. Fără o atitudine sceptică într-o măsură rezonabilă, care să acompanieze lucrul cu metodele științei, cine face psihologie riscă să creadă în elucubrații, bolboroseli psihologizante și pseudoștiință.

Parafrazându-l pe Keith Stanovich, autorul unui excelent manual, psihologia e foarte bine și plină de vitalitate. Își are locul ei la intersecția cu științele naturii și sociale. Trag speranțe să ajungă așa și prin țara noastră.