Țara în care trăim cu toții, chiar dacă aparține de UE (deocamdată), se reflectă și în datele oferite de INS pe anul 2016 privitor la rata sărăciei.
Cu ocazia bunei guvernări între 2013 și 2016, rata sărăciei a evoluat ascendent de la 23 de procente la 25,3 procente pe anul trecut. Numărul săracilor pe anul trecut (corespunzător ratei) a fost de 5 006 000 de români. Înseamnă că unul din patru concetățeni e considerat sărac. Dar totul va fi lapte și miere, căci grupul PSD-ALDE are mare grijă să ne scoată din necaz pe morala fabulei cu șoricelul scos din rahat de o pisică.
Autorii studiului INS definesc sărăcia astfel:
Saracia este situatia in care se afla cei ale caror venituri sunt atat de mici incat le este imposibila atingerea unui standard de viata considerat ca fiind acceptabil, care se confrunta cu dezavantaje multiple legate de somaj, venituri, conditii de locuit precare, ingrijirea inadecvata a sanatatii si bariere in accesul la invatamant, cultura, sport si petrecerea timpului liber.
Dacă până aici datele m-au întristat, ultimul paragraf din articolul hotnews mă îngrijorează. Se pare că aproape jumătate din populație s-ar fi situat sub pragul sărăciei dacă pe anul trecut nu s-ar fi plătit pensiile și toate celelalte ajutoare sociale. Putem înțelege de aici procentul din populație dependent de sprijinul acestui Stat.
Acest procent e unul vulnerabil la orice manipulare din partea conducerii acestei țări. Adică jumătate sau unul din doi concetățeni devine vulnerabil la sistemul cu morcovi și bețe. (Și nu vreau să mă gândesc la procentul de bugetari). Adăugând o spoială de educație (și fără pic de gândit critic), ajungem la acea gândire conspiraționistă cum că cineva ne vrea și săraci și proști (de 27 de ani…). Această jumătate din populație poate fi o uriașă masă de manevră pentru interesele meschine ale oricărui grup de la butoanele puterii legislative și executive.
Și Doamne, ce metaforă îmi veni în minte! Ca să obțină haleala de la stăpânul său, un câine știe să…? You get the picture.