Te-ai întrebat vreodată care sunt efectele fumatului de țigarete asupra apetitului și alimentației? Dar în legătură cu simptomele depresive și stres?
Nu-i bai, fiindcă o echipă de cercetători și-a formulat întrebarea ca problemă de cercetare și au venit cu răspunsul publicat anul trecut într-un jurnal de specialitate dedicat comportamentelor de hrănire. În studiul lor au investigat relația dintre fumat cu tipuri specifice de ”craving” la alimente (de ex, bogate în grăsimi, dulciuri, grăsimi de fast-food și carbohidrați compleși), dar și influența unor factori demografici, clinici și psihologici asupra relației. (pentru studenți: bănuiești ce fel de design au folosit?)
Șapte sute doisprezece adulți au completat măsurători la pofta și ingestia de alimente și istoricul de fumat. Au mai fost măsurate talia și înălțimea. Datele au fost prelucrate prin analize multivariate și univariate cu ajustarea factorilor de mai sus. Îți e ceva neclar?
Să trecem la rezultate. Prin comparație cu non-fumătorii (n-au fumat niciodată), fumătorii declară pofte mai mari pentru alimentele bogate în grăsimi. Iar rezultatele rămân semnificative după ajustarea (ca variabile, da?) stresului și depresiei. Altfel formulat, persoane cu simptome depresive sau de stres, dar și fumătoare, preferă mai des decât nefumătorii alimentele grase. Nu e și cazul tău, dacă înțeleg bine. Aud adesea comentariul: ”Nu e așa, pentru că la mine nu se verifică!” Totuși, ar trebui să știi că nu ne interesează cazul personal, deoarece studiul e derulat pe un grup de indivizi, iar datele evidențiază cercetătorului (adică, dânsul interpretează datele) un tipar pe acest mare grup.
Revenind din divagație, dependența de nicotină a fost pozitiv corelată cu frecvența poftei generale, dar și particulare, pentru grăsimi, dulciuri și carbohidrați. Fumătorii declară o ingestie habituală mai mare (comparativ cu nefumătorii) de alimente grase și de la fast-good, ptiu!, de la fast-food!
Fumătorii de țigarete poftesc și consumă mai des decât nefumătorii mâncare mai bogată în grăsimi (și de la fast-food). Dar, mai ales, în contextul unor simptome depresive sau de stres. Ceea ce poate fi o barieră greu de trecut dacă urmărești o schimbare în obiceiurile lor alimentare (bine, dacă cineva îți cere ajutorul).
Totuși, procesul schimbării se poate misca fie în direcția unor eforturi sisifice de dietă sănătoasă, fie în direcția renunțării la fumat. Dar am sentimentul că în primul caz, eforturile sunt risipite și eșuează în consolidarea unui obicei alimentar mai sănătos atâta vreme cât persoana continuă cu fumatul. Îmi vine greu să cred că o persoană fumatoare învederată are o dietă sănătoasă. Poate fi mai eficient să rezolvi problema dependenței de nicotină?
Putem avea discuții (speculative) toată ziulica. Dacă îți reamintești din articolul precedent, pare că e important să identificăm comportamentul-cheie din procesul schimbării habituale. Pentru unele persoane fumatul poate fi ”cheia” schimbării. Pentru altele , stările depresive sau stresul. Sau, de ce nu, exercițiul fizic și chiar comportamentul care duce la ameliorarea unei boli. Diferențele individuale contează în așa fel încât studiile pot fi repere pentru intervenția psihologică. Nu rețete.