Am o veste bună pentru seniorii dansatori. O echipă de cercetători de la o universitate nemțească a comparat două grupuri de seniori cu vârsta medie 68 ani. Aceștia au participat la un program de antrenament fizic de 18 luni ca intervenție în două variante, după cum urmează.
Un grup avea săptămânal exerciții repetitive, ca mersul nordic și ciclism, iar celălalt grup era provocat cu noi mișcări de dans în fiecare săptămână. Înainte și după intervenție, seniorii au fost testați la balans și la volumul hipocampului. Această regiune e importantă… Doamne, am uitat!
În boli ca Alzheimer hipocampul e afectat. Are un rol-cheie în memorie și învățare, dar și în păstrarea echilibrului corporal împreună cu sistemul vestibular. Cu înaintarea în vârstă, balansul devine tot mai dificil de păstrat. Cum merg des cu autobuzul, constat la bătrâneii temerari, prin contrast cu agilitatea de feline a tinerilor sportivi (?), dificultățile lor de urcare-coborâre și păstrarea balansului în autobuzul bucureștean cu locomoție de șalupă.
Acest sistem împreună cu hipocampul și cerebelul ne oferă stabilitatea și coordonarea motorie. Știm cum ne e poziționat corpul în spațiu mulțumită bunei sale funcționări. Tot el face corecturile necesare, atunci când detectează răsuciri sau modificări în poziție ce pot duce la căderi. De unde putem intui beneficiul posturilor și mișcărilor din dansuri, arte marțiale, tai chi, qi-gong și yoga sau orice alte discipline care presupun șezutul în gluteali câte zece ore zilnic. Scuze, mi-a luat-o pe dinainte limba ascuțită; oricare exercițiu fizic sau disciplină care presupune mișcări coordonate, posturi inversate și balans. Ele testează și împing limitele sistemului vestibular. Probabil există beneficii reale vizavi de longevitate și sănătate, per ansamblu. Și gândind că doar 1,2% din ADN e diferența dintre om și cimpanzeu, parcă povestea are și mai mult sens.
Pe măsura îmbătrânirii, celulele din sistemul vestibular mor, iar asta afectează acuratețea detecției poziției corpului în spațiu. Și, în consecință, mișcările corective devin tot mai puțin precise. Spre exemplu, când o bătrânică se înclină puternic înspre dreapta, iar sistemul nu detectează rapid mișcarea, urmează inevitabil căderea. Alte cauze care contribuie la declinul în simțul echilibrului sunt: abilitatea de a ne focaliza și vedea lucrurile clar care se diminuează cu vârsta, presiunea sângelui care variază brusc la ridicări, senzația de vertij, reducerea masei musculare, a tăriei și elasticității din articulații, reflexele și coordonarea motorie care încetinesc.
Revenind la studiu, în urma rezultatelor, se pare că volumul hipocampului s-a mărit la ambele grupuri în special pe partea stângă. Dar, grupul dansatorilor a obținut creșteri adiționale pe două subregiuni din hipocamp. Cercetării pun aceste creșteri pe seama provocărilor prin noutatea și balansul din pașii de dans.
Așadar, prin exerciții fizice noi și balansul corpului ne-am putea oferi o bătrânețe mai senilă, pardon, senină. Vrei să credem că integramele și anagramele nu ne ajută? Nici jocurile video de strategie? Poate doar dacă le faci în pași de tango sau mișcări din capoeira.