ochii, oglinda sufletului?

Putem afla după ochi dacă o persoană are suflet bun? Adică, să ne inoculăm asemeni unor microbi în spatele globilor oculari? Reflectă ochii sănătatea? Doar lumina. Așa numita știința prin care sănătatea unei persoane e evaluată în funcție de iriși nu e o știință, ci o pseudoștiință.

Să ne reamintim că ”sufletul” e o metaforă, un fel romantic de a ne exprima vizavi de activitatea mentală a creierului și conceptul de ”sine”. Nu-i mai simplu cu ”sufletul”? Cum sa nu fie ochii ferestre pentru suflet! Sunt si sunt larg deschise. Daca eviti privirea, nu e limpede ca ascunzi ceva? Daca dai ochii peste cap, nu manifești dispreț? Daca tii brațele încrucișate pe piept, nu ești defensiv?

Ceea ce aflăm din studiile psihologice e că ochii și privirea contribuie la formarea primei impresii despre o altă persoană. Și nu la interpretările de mai sus, mai potrivite unor analfabeți în psihologie (au și licență, îmi șoptește cineva).

La prima vedere ne formăm rapid o impresie dacă o persoană e de încredere. Cât de rapid? Într-o zecime de secundă, conform unui studiu publicat în Psychological Science (2006). De asemenea, deducem rapid inteligența și orientarea sexuală conform cu un studiu realizat la Northeastern University (una dintre cele mai bune universități americane) și publicat în Journal of Personality (2003). Pe baza a ce? A sfintei fripturi, scuze, scripturi? După cât de mult păstrează contactul vizual cu tine. Oamenii care privesc mai mult în ochi sunt percepuți ca fiind mai inteligenți. Tu cât de mult privești în ochi? Dar, atenție, că mult poate deveni prea mult.

Un alt studiu ne arată cum oamenii care evită contactul vizual sunt judecați ca fiind nesinceri și cu deficit la conștientizare (valabil la femei). Totuși, contactul vizual insistent nu e privit, ca să fac un calambur, cu ochi buni de oameni. Presupunem că persoana care insistă cu privirea e probabil psihopată.

Bărbații cu ochi căprui (am și eu o pereche; thumbs up!) sunt percepuți mai dominatori decât aceia cu ochii albaștri, conform unui studiu din 2010. Nu te grăbi să investești în lentile de contact. Dominanța nu vine totuși din culoarea ochilor – un aspect care apare împreună cu alte aspecte faciale ce declanșează în alții perceperea dominanței. Spre exemplu, dintr-un studiu anterior știm că bărbații cu fețe late par să fie mai agresivi. Așa că putem crede că fața lată are o contribuție la perceperea dominanței pe lângă ochii căprui (ce fură inima oricui, fiind la mare căutare pe piața de organe; câtă neseriozitate!). Fără îndoială, o altă contribuție vine din variabila înălțime, despre care știm că e asociată cu autoritatea.

Într-un articol publicat în Biological Psychology (2007), o echipă de cercetători a comparat grosimea și densitatea irisului a 428 de participanți cu trăsăturile lor de personalitate (măsurate prin NEO PI-R). Participanții care aveau mai multe cripte Fuchs (pete ovale apropiate de circumferința irisului) tind să formeze atașamente mai calde și mai de încredere cu alți oameni, dar și să experimenteze mai multe emoții pozitive. Iar participanții care aveau mai multe dungi de contractie, alt indicator pentru densitatea țesutului, tind să se manifeste mai impulsiv. Nicio asociere nu a fost găsită între culoarea ochilor și personalitate.

Așa că, spre părerea mea de rău, ochii căprui nu fură inima oricui, cei albaștri nu sunt ca de aștri, în cei verzi nu poți să te pierzi, iar cei negri nu-ți fac viața mai gri decât este. Cât despre evaluările unor psihologi (puțin iridologi sau inorogi?), care cred că personalitatea diferă în funcție de culoarea ochilor, nu am ce comenta. Pot fi aruncate la pubelă. Sunt exagerate și sprijinite de dovezi comice.

Există, într-adevăr, asocieri între iris și trăsături de personalitate. Repet, nu și între culoare și personalitate. Baza biologică a asocierii constă în gena Pax6, care contribuie la grosimea țesutului atât a irisului cât și creierului. Mai exact, e implicată în evoluția cortexului cingulat anterior – regiunea creierului implicată în emoții pozitive și auto-control. Și-mi veni să mă întreb: Oare exersarea autocontrolului și emoțiilor pozitive va modifica configurația irisului?  Nu știu de ce sunt convins că alții s-au întrebat înaintea mea. Dar contează?

Înainte de a te holba în irisul cuiva, asemeni unui inorog, ptiu, iridolog, multe altele poți face ca să poți descrie personalitatea lui sau ei. Dar mai înainte de descriere, îți trebuie o grilă corectă de citire. Aici e altă poveste.