Am văzut recent un studiu randomizat ce susține că participarea la astfel de seminare/ateliere duce la îmbunătățirea funcționării psihologice. Firește și vei afla de ce.
Unele intervenții psihologice par să funcționeze, deși teoria din spatele lor ridică semne de întrebare dacă nu e chiar dubioasă. Constelațiile familiale ca metodă sunt bazate pe o teorie cel puțin controversată. E tentant să concluzionăm că metoda „vindecă rănile din arborele genealogic”. Dar o altă explicație mi se pare plauzibilă.
Oamenii se adună într-un grup. Se deschid. Își spun suferințele. Se simt ascultați. Văzuți. Nu e de mirare că se simt mai bine. Uneori, oamenii se simt mai bine și după o discuție cu un străin, sau după un vis care le schimbă perspectiva. Alteori, se pot simți bine chiar și după o baie de pădure!
În psihologie, avem teoria factorilor comuni (am mai scris despre ea), acele elemente care apar în toate formele de terapie ce oferă rezultate: relația de încredere cu terapeutul, apartenența la grup, exprimarea emoțiilor, validarea trăirilor, speranța că ceva se va schimba. Acestea duc la efecte reale, chiar dacă „instrumentele” folosite sunt discutabile.
Metoda și teoria intră la teoria factorilor specifici. E precum la o pilulă testată în laborator. Conține ea acele molecule necesare vindecării sau ameliorării? Cercetătorii iau pilula cu acele molecule bănuite de efecte terapeutice și o trec printr-o serie de teste clinice dublu-orb. Se cheamă dublu-orb (double blind) pentru că nimeni nu știe în ce grup s-a dat pilula cu molecula. Se pune deoparte, astfel, placebo-ul subiecților.
Constelațiile adaugă și un strat simbolic. Un fel de teatru interior ghidat, unde cineva joacă „rolul tatălui tău” sau „al durerii transgeneraționale”. Ceva în noi răspunde la acest limbaj arhaic, corporal, ritualic. Și nu pentru că strămoșii se aliniază energetic, ci pentru că mințile noastre caută o nouă poveste, o reprezentare eliberatoare.
Iar când se petrece într-un grup coeziv, dinamica grupului face restul. Poate chiar induce o identitate socială diferită. Dacă te aștepți la vindecarea rănilor, este aproape cert că vei experimenta ceva apropiat. Speranța, ritualul și narațiunea pot creea efectul psihologic. Dar la fel de bine pot creea și efectul negativ în funcție de particularitățile grupului, liderilor de grup și variabile personale.
Deci, răspunsul este da, ar putea să apară efecte benefice, dacă sunt ateliere bine ghidate. Dar nu cred că din cauza teoriei și metodei. Ci mai degrabă din cauza acelor factori comuni tuturor formelor de terapie.