arhitecții și experții

Mi se pare lăudabilă inițiativa cu podcastul de neuroștiințe, autor Paul Olteanu, arhitectul minții. Predă neuroștiințe într-un limbaj comestibil pentru oricine dornic să afle cum funcționează creierul și mintea. Doar că exprimarea dumnealui e atât de comestibilă încât diluează informația când nu aduce și unele eronate. Cel puțin așa ne încredințează trei profesori universitari într-o scrisoare pe adresa ministerului educației.

Totuși, pe o piață liberă oricine poate oferi orice atâta vreme cât există cerere. Iar consumatorul are partea sa de responsabilitate vizavi de ceea ce consumă ca informație (sau altceva). Dacă oferta înseamnă educație cu girul ministerului, înseamnă că ministerul a examinat critic conținutul acestui podcast înainte să-l recomande publicului. L-au examinat dânșii de la minister? Ce arii și structuri corticale au lucrat din plin? Probabil mai puțin cortexul ventrolateral.

Critica celor trei profesori, experți pe domeniile lor, o găsesc incorect plasată pe direcția domnului arhitect. Dar, na!, nu-i frumos să tragi direct în ministerul de unde-ți vine bugetul la universitatea în care ești profesor. O dai pe ocolite. Să ne înțelegem. Nu arhitectul nostru e responsabil cu educația, ci ministerul ce dovedește (din nou!) neglijență pe motive de supraîncărcare cognitivă (cu noua modă de iarnă și ultimele modele de X5 și Q7?). Deci, dânsul Minister merită să fie ținta unei critici.

Pe de altă parte, critica lor rămâne valabilă vizavi de conținuturi. E firesc să ne așteptăm ca arhitectul (și echipa) să producă și erori din următoarele cauze. Nici dumnealui, nici echipa nu are pregătire academică de specialitate. NU că asta ar fi vreo garanție, dar e un bun început pe care se poate construi. De altfel, e unul dintre motivele criticii celor trei profesori. Mi se pare un motiv neîntemeiat. Într-o piață liberă, informația e liberă de restricții. Zău că nu contează pedigree-ul academic într-un podcast. E un agent privat într-o piață liberă și, în consecință, poate pune în circulație orice-i tună prin minte more or less documentat.

Problema nu e cu conținuturile acestui podcast, ci cu faptul că ministerul (lu pește prăjit) recomandă podcastul pentru educația copiilor. La fel de bine, ne-am putea trezi că ministerul sănătății ne recomandă medalioanele anti-covid.

Totuși, fără un oareșce studiu și o documentare riguroasă riscăm să ducem în derizoriu neuroștiința. Ceea ce se petrece, de altfel, și cu psihologia. Ajungem să credem că orice disciplină științifică poate fi însușită și predată de oricine dotat cu îndrăzneală socială susținută de pregătirea la nivel de Master Jedi, scuze!, Master Coach.

Nu întâmplător se cheamă disciplină. Înseamnă să parcurgem cu perseverență etape de instruire în care deprindem reguli, metode, experimente, aparate, dar și concepte, modele, teorii. Abia apoi, după ce le stăpânim, ieșim public și ”traducem” toate astea într-un limbaj prietenos dar fără a deforma adevărul științific. That is tricky business.