Primesc saptamanal informări de la un grup ”ocult” de profesori in psihologie (Consorțiul Universitaria). Acesta vrea sa vindece cu niscaiva incantații bubele dulci ale căpcăunului Cepereu (poftim, rimează cu derbedeu). Deocamdată încearcă cu arma dialogului rațional. Apoi, sper eu, vor trece la artileria grea, adică la vrăjile voodoo, ritualuri de purificare, descântece cu argint viu și cu atacuri sonoluminiscente în sistem HD. Alternativa ar putea fi rachetele aer-sol trase din avioanele ălea de vânătoare cumpărate recent pe milioane de euroi în timp ce avem spitale și școli în care șobolanii, bacteriile și ciupercile țin bairam.
Dând gluma deoparte, că Cepereul (CPR) e un fel de BOR al enoriașilor psihologi care colectează taxe și împarte drepturi (auzi!) de liberă practică și de blagoslovire (acreditare) pe cursuri de profil tuturor deliranților cotizanți, nu e o noutate. Că nu protejează profesia asta prin filtre/criterii științifice (veritabile!), aflată la concurență cu astrologia și vrăjitoria cu atestate tot de la ei, nu mă mai miră demult. Că psihologia e o profesie cu standarde academice derizorii ori că psihologii în percepția publicului sunt fie psihanaliști, fie astrologi, când nu sunt pacienți sau apendice la medici și directoare de grădiniță/școli, nu e o surpriză.
Într-o țară unde titlurile academice mai înseamnă aproape nimic, iar dacă plătești sau ești sus-pus obții orice mucava academică (sau profesională), facultățile (multe private) și asociațiile de profil sunt în frunte prin calitatea slabă a ofertei educaționale/formative, dar lejer accesibile oricui în schimbul banilor. Că studenții pregătiți la noi în domeniul psihologie (fie la private, fie la bugetate) au ZERO șanse să ocupe un post de psiholog în alte state europene, n-ar trebui să ne mire. E consecința firească a unei pregătiri universitare paralelă cu standardele europene. (Doar n-o să ne învețe europenii ăstia să facem psihologie!!!)
Grupul numit Consorțiul Universitaria a realizat un sondaj pentru evaluarea nivelului de satisfacție al psihologilor vizavi de activitatea CPR-ului. Rezultatele sunt pe site-ul grupului. (aici). Evident, orice psiholog(ă) cu atestat de la căpcăun și care mai și gândește e nemulțumită. De ce taxele sunt uriașe comparativ cu organizațiile profesionale din alte țări? De ce să contribui obligat ca să-ți cumperi an de an dreptul la liberă practică? N-ai încheiat studii universitare? Diplomele nu-ți oferă dreptul la muncă? Nu prea, conform cu viziunea Cepereului. Îmi amintesc cum a atentat la ștergerea ocupației ”Psiholog” din COR cu ajutorul condeiului unei cucoane plumbuite. Ștergerea ar fi însemnat obligativitatea legală a tuturor psihologilor să se înscrie în vestitele registre ceperiste (=injecție de capital? nu, era doar o tranziție înspre legalitate a tuturor meseriașilor). (poți găsi mai multe în acest post mai vechi).
Mirajul acestei profesii, din păcate de un foarte modest spre inexistent prestigiu (și pe bună dreptate în acest context), continuă să amăgească anual sute de tineri, dar și adulți care încearcă o reconversie profesională. Toți aceștia nu știu că din această meserie se trăiește, per ansamblu, prost. Conform sondajului, 1 din 5 psihologi (cu drept de liberă practică) se declară ”mulțumit” de veniturile sale din profesie. In timp ce unul din doi are o ocupație alternativă (mare noroc!) din care își completează veniturile.
În prezent, facultățile de psihologie (cele serioase) freamătă de o reformă inițiată de grupul Consorțiul Universitaria, care încearcă să reformeze și căpcăunul, să-l facă poate mai omenos ori să-l mute în pădure. Cepereul refuză sistematic dialogul din motive ecologice. (”Cine sunt oamenii ăștia? Niște nimeni. Las că le trece.”). Dacă și pentru tine contează ca această meserie să devină onorabilă, atunci merită să-ți asumi o poziție clară și să acționezi. Cum anume vei alege tu.