Teoria fericirii

Ceea ce eu numesc o viata frumoasa este, dupa mintea mea de pana la aceasta “matusalemica” varsta, o viata traita in mod inteligent. In termeni laici ma refer la fericire, iar in termenii psihologiei academice, la starea subiectiva de bine (subjective well-being). Sunt de parere ca nu putem trai o viata fericita daca nu actionam inteligent. In acest context, inteligenta nu este inteleasa in sensul psihometric, de IQ mai mare, mai mic ori in medie.

O teorie frumoasa, dupa cum imi pare mie, pentru starea subiectiva de bine , apartine unui domeniu relativ nou (de vreo 20 de ani!:)) pentru psihologia romaneasca: psihologia pozitiva (unele persoane au auzit de aceasta ramura, insa, ele cred ca se ocupa cu gandirea pozitiva). Ea, teoria, a fost creata de unul dintre pionierii acestei ramuri a psihologiei stiintifice. Ma refer la Martin Seligman, profesor de psihologie la University of Pennsylvania. (Studentii / licentiati in psihologie au auzit, cu certitudine, de acest individ, fiind deosebit de citat, de catre profesori, pentru studiile sale legate de sindromul de neputinta  – iti amintesti de cativa soricei albi, stresati cu socuri electrice in podea?). Trebuie sa mai stii, ca este o teorie care strange dovezi empirice, fiind, chiar si in prezent, de actualitate, aflata in plina cercetare stiintifica.

Teoria well-being-ului a luat viata dintr-o teorie numita fericirea autentica, al carei autor era acelasi Martin Seligman. Mai precis, t. well-being-ului s-a nascut dintr-o intalnire fecunda intelectual (pls, forget the freudian bullshit) dintre o studenta, pe nume Senia Maymin, si profesorul Martin Seligman.

Senia Maymin, la vreo 32 de ani, era studenta la Masterul de Psihologie Pozitiva Aplicata (Univ. Pennsylvania), care, lecturand cu atentie cartea “Authentic Happiness” (probabil, o stii, fiind editata si la noi) indrazneste sa-i atraga atentia, lui Seligman, de o mare “scapare” din teoria lui despre fericire:

“[… ] it has o huge hole in it: it omits succes and mastery. People try to achieve just for winning’s own sake” (citat din “Flourish”, M. Seligman, 2011)

Ca sa ai o imagine clara, trebuie sa-ti impartasesc ce este teoria fericirii autentice, teoria initiala, fundamentala, din psihologia pozitiva. Ca orice teorie, are un subiect, si anume: fericirea. Insa, cum putem masura fericirea? O mare problema, ca in orice fel de cercetare stiintifica, este ce anume sa masori si cum poti face masuratoarea?

Ca aceasta fericire sa poata fi masurata a fost operationalizata in trei componente: emotii pozitive, angajament si sens. Toate aceste trei componente dau masura unui construct pe nume “life satisfaction” la fel cum pentru a masura si prognoza vremea (un construct) se fac multe alte masuratori (viteza vantului, temperatura, presiune atmosferica… )

Cu alte cuvinte, fericirea este satisfactia vietii asa cum fiecare individ o percepe in mod subiectiv in raport cu cele trei componente. De exemplu,cand experimentezi per ansamblu o stare de bine psihologic, ai o ocupatie care te provoaca si care-ti place (conceptul de “stare de flux”, aici avem cercetarile lui Mihaly Csikszentmihalyi; incearca sa-l pronunti: mihali ciczentmihali ) si un sens (un tel aflat departe in viitor), atunci se cheama ca duci o viata satisfacatoare sau, mai romantic zis, esti fericita.

Totusi, daca te uiti mai cu atentie, poti intui ca, precum studenta lui Seligman, din aceasta teorie lipseste ceva semnificativ. Unii oameni sunt fericiti cand isi ating scopuri sau, macar, in timp ce tind catre infaptuirea unor teluri (esti unu’ dintre ei?) alese de ei. Aspiratia sau drumul catre un tel este sustinuta motivational de nevoia psihologica de competenta, conform cu teoria auto-determinarii (Ryan si Deci, 1985). Iar acest aspect are o legatura profunda cu sensul vietii, o componenta prezenta in ambele teorii.

Astfel, M. Seligman, ne-fiind dogmatic, a inteles valoarea observatiei realizata de studenta lui (nu-ti imagina ca a fost asa de simplu. Au avut o serie de date-uri, pardon, de intalniri “fecunde”)si-a regandit teoria despre fericire. Asa a aparut teoria well-being-ului, o teorie fundamentala si bine sustinuta stiintific in psihologia pozitiva.  (mai multe, intr-un alt articol).

Totusi, n-am sa inchei inainte de a-ti prezenta componentele acestei teorii, in speranta ca iti voi trezi (mai mult) curiozitatea si, poate chiar, entuziasmul in privinta unei vieti frumoase, in care sa infloresti. Iata care sunt ele:

  • Emotii pozitive;
  • Angajament (dedicatie);
  • Relatii armonioase;
  • Sensuri;
  • Realizare si succes.

Poti memora acronimul SARRE sau unul creat de tine. Cine SARRE? Tu sau o persoana care isi doreste o viata mai frumoasa, adica o viata la un nivel calitativ superior sau, intr-o alta analogie, o viata cu gust precum sarea-n bucate.

P.S. Banuiesc ca te-ai prins. Meditatia (practica mindfulness) este un instrument care stimuleaza in mod cert emotiile pozitive (printre alte beneficii!). Mult mai bine reusesc comediile si exercitiile fizice (mai)complexe!