Chess.com ne informează că GM-ul (Grand Master) României a rămas fără titlu. A recunoscut că a folosit un telefon mobil în urma reclamației adversarului. A trișat și a fost suspendat de Comisia de Etică pentru 3 ani.
Oare cum s-o putea aplica ceva similar la politicieni, demnitari, edili și funcționari de rang înalt? Să fie exclus din politică niște ani buni și, ca să nu-l cuprindă angstul existențial, să presteze muncă în folosul comunității locale.
N-ar fi primul și nu-i ultimul. Competiția, ambiția de a câștiga, aversiunea față de pierdere, reputația reprezintă suficiente motive ca să schimbe macazul corectitudinii spre înșelăciune.
Deși, în sinea lui, știe că e un trișor. Acuma a mărturisit public. E o compensație morală. Totuși, sancțiunea a rămas valabilă: nu mai pupă șah timp de trei ani.
Un politicien nu cred că poate face asta nici dacă-l pici cu ceară! (Tortura de ev mediu cu ceară fierbinte picurată). Dar, oare cum se suporta? Simplu, îmi zice o voce de psiholog social. Se declanșează mecanismul justificării, iar limitele sunt date de limitele imaginației. Mintea există ca să producă motive ce susțin alegerea inițială, chiar și incorectă.
Tentația înșelăciunii există în fiecare dintre noi. Ce facem mai departe contează mai mult decât pasul anterior. Cum se zice în șah, dacă ai făcut o mutare greșită, contează, dar nu mai mult ca mutarea ce-i urmează (relativ la stadiul meciului).