Ce părere ai dacă învățăm nițică știință comportamentală?
Oamenii au un istoric de învățare condiționată. Acesta este un fapt, nu opinie, nu teorie (deși are în spate o teorie comportamentală). Unele reacții emoționale au fost învățate, prin repetiție și condiționare, în relație cu părinții, cu alți membri ai familiei sau cu persoane exterioare familiei. Ele, reacțiile, tind să se repete, în prezent, atunci când o persoană face un gest, are o expresie facială sau vorbește într-o tonalitate similară cu manifestările unei persoane semnificative emoțional din istoria de viață. Acesta e principiul similarității funcției.
De exemplu, dacă o persoană a avut o figură parentală care era întotdeauna blândă și încurajatoare, ar putea reacționa în mod pozitiv și se poate simți confortabil în prezența altor persoane care manifestă aceleași trăsături de blândețe și încurajare.
Pe de altă parte, dacă cineva a avut o experiență traumatică legată de o anumită tonalitate vocală sau expresie facială, este posibil ca acea persoană să reacționeze cu anxietate sau evitare în fața altor persoane care manifestă aceleași caracteristici.
Acest principiu ar putea fi ilustrat și prin modul în care o persoană imită sau adoptă comportamentele și maniera de vorbire a unei persoane semnificative din trecutul lor, cum ar fi un părinte sau un mentor. Aceasta poate fi o formă de conectare emoțională sau de identificare cu acea persoană, chiar și fără să fie conștientă.
În concluzie, similaritatea funcției este un concept important în înțelegerea comportamentului uman și a interacțiunilor sociale, evidențiind influența puternică a experiențelor anterioare asupra reacțiilor și comportamentelor noastre actuale.