Sex, maimuțe și filosofie

Mary Roach e o tanti haioasă pe care o poți vedea într-un video TedTalk. Sau, dacă îți place cartea, o poți ”citi” în ”Bonk: The Curious Coupling of Science and Sex” (2008). E o carte despre o serie de lucruri amuzante și totodată serioase din spatele cortinei științei sexualității.

Poți afla, spre exemplu, cum conștientizarea excitării diferă la bărbați și femei. Un bărbat simte că se întărește mădularul (chiar și pe sfert) și poate spune, sigur pe el: Sunt excitat. Nu și la o femeie la care devine complicat. (D-aia unii bărbați preferă mecanica (ne)cuantică sau filosofia?). Poate fi excitată (măsurabil fiziologic și de către partener(ă)) și totuși, surprinzător, poate spune că nu simte așa ceva. Și nu e o negare din rea intenție. De ce monșer? De ce apare (uneori) această ”deconectare” între minte și corp?

Femeile, dar și bărbații pot ajunge să creadă, pe baza acestei aparente deconectări, că suferă de frigiditate. Îmi place de el și vreau… dar nu simt nimic, declară unele femei. Sau, am poftă și vreau, dar nu mă… Nimic nu se petrece acolo jos… doarme veverița.

Și cum o trezim? Mary Roach are un capitol întreg și dedicat cu titlul sugestiv Mind over Vagina (Woman are Complicated). Amintește aici și de un experiment cu 18 femei ce declarau abilități reduse de excitare. Ele au participat la un antrenament mindfulness (țin să precizez: unde înveți să te focalizezi pe senzații diverse și să lași gândurile să vină și să plece). Ulterior acestui antrenament, ele reușeau o concentrare mai bună asupra senzațiilor excitatoare. Coitul e și despre atenție, ce poate fi ușor distrasă, mai ales la femei. De altfel, e un fapt observat mai demult de pionierul studiilor în sexualitate, Alfred Kinsey. Preiau citatul din carte: “Cheese crumbs spread in front of a copulating pair of rats may distract the female, but not the male.”

La bărbați, dinamica lor este, repet, simplă. Au creiere sexuale mai primitive, pe modelul condiționării clasice. Apare nițică goliciune, un început de decolteu sau altceva ca stimul sexual și gata reacția. Iar reacția, repet, e rapid conștientizată. Nimic (aproape) nu mai poate sta în calea coitului (în afară de mama-soacră sau ceva textile și nițel autocontrol)… cu excepția stresului (deși depinde de fiecare) și anxietății de perfomanță. E un răspuns simplu și rapid, la comandă dar nu din cortexul prefrontal, după cum bine știe orice femeie versată. Și tocmai simplitatea ei o face ușor de perturbat însemnând două reacții (simple!): fie finalizează mult prea repede (sub 3 min), fie mădularul nu prea se întărește. Îți pot descrie în amănunt de ce dar și ce e de făcut dar nu-i rostul acestui text.

Stresul (la ambele sexe) poate veni și din bariere psihologice, cum ar fi rușinea și puritatea sau cine știe ce convingeri iraționale (”dacă nu are orgasm, sunt praf”). Multe bariere au de-a face cu prejudecățile induse de tradiția creștină. Dacă le punem deoparte, ne oferim prilejul de a ne bucura de aceste experiențe erotice pe care ni le oferă propriul corp. Da, sunt gratuite, nu ne așteaptă factura. Hm, dacă nu faci copii și nu apelezi la… ai înțeles și iartă-mi nota cinică.

Însă prejudecățile nu-s doar din influența culturală a religiei creștine. Multă psihologie de la Freud încoace întărește aceste prejudecăți și stereotipuri de gen și rol, dar și vizavi de actul sexual și relația romantică. Și nu doar întărește, ci stigmatizează. Ori poate știi că etichetele verbale sunt magice, în sens negativ. Pot anula cu ușurință orice deschidere către plăceri erotice și sexuale, deși ele contribuie la ”lipiciul” societății noastre. E superglue-ul relațiilor sociale. De aceea, suntem ca muștele și bondarii la miere. Gravităm în jurul sexualității și ajungem la rivalități, lupte și războaie. Decizii istorice au fost luate în jurul acestei teme.

Oamenii sunt mai degrabă chinuiți de aceste etichete verbale și diagnostice pripite decât de vreo reală problemă sexuală (nu înseamnă că nu există astfel de probleme). Deoarece înțeleg complet anapoda (lipsa educației) cum funcționează dinamica sexuală la propria specie. Știu că poate părea o jignire, dar cei mai mulți conaționali ar putea începe cu cărți (sau video-uri) pentru copii. Spre exemplu, e o diferență, bănuiesc că o cunoști, între erotică și sexualitate. Una e plăcerea erotică și o alta sexuală, deși pot (sau nu) veni împreună.

Însă, mai potrivită pentru oameni educați e cartea lui Albert Ellis, despre care am mai amintit aici. Țin să menționez pentru posteritate că poate fi studiată și pusă la lucru în locul acelor stupide ore de îndoctrinare religioasă creștin-ortodoxă. Iar o bună instruire (dacă ai nevoie), informată științific, poți găsi pe acest site: Healthline.

Și dacă vrei să înveți mai multe despre sexualitate, ca domeniu interdisciplinar, atunci îți recomand acest titlu: Sex at Dawn How We Mate, Why We Stray, and What It Means for Modern Relationships. E o carte (tradusă) pentru publicul larg, dar fundamentală în domeniul sexualității umane. Autorul ei (dar are și coautoare: propria-i soție) e Christopher Ryan. Îl poți vedea într-un video la TED talk.

Iar dacă îndrăznești să-l deschizi, vei afla cu stupoare că nu suntem descendenții maimuțelor. Chiar suntem maimuțe, deși majoritatea respinge cu dezgust această idee. Suntem primate umane, iar surorile (genetic) ne sunt cimpanzeii și bonobo. Suntem mai apropiați de ele decât sunt elefanții africani de elefanții indieni.

Nu știu la tine, dar la mine, când stau cu ideea asta în minte, mă ia cu smerenie. Mă aduce pe pământ, printre alte animale, fire de iarbă, alte plante și multe gâze mici. Exercițiul micimii e spiritual și face bine trufiei de a fi om, prădătorul de top.