psihologia, în varianta hyperion

Încă mai predau la acvariul Hyperion. Clădirea înaltă de zece etaje îmbrăcată cu sticlă seamănă cu un acvariu. Ieri am fost peștișor, pardon, profesor și am ținut ore de practică profesională. La orele astea, primite pomană în anul în curs, am mână liberă să țin ce lucruri practice diverse îmi trosnesc prin sinapse. Și mi-a trosnit, ce crezi, să lucrez pe  cultivarea abilităților de gândire critică în psihologie. Sunt curios ce va ieși.

Mă miră și, totodată, mă frustrează teribil (mă ia de la ficați) să văd în sală 15-20 de studenți din vreo 200 înscriși. Predau de (la) opt ani și de la an la an, tot mai puțini studenți se adună la cursuri și seminarii. Mirarea mea crește când descopăr că 60-70 la sută din cei înscriși termină cu licență. Nu-i doar la mine, ci și pe la alți colegi. Simt că-mi scapă ceva. Dacă vin sistematic 20 la sută (estimare optimistă) la curs și seminar, cum să-mi explic că finalizează studiile de trei ori mai mulți?! Cu ajutorul ”sfântului duh”? A, zici că e vorba de îngerul protector al businessului cu diplome?! O fac pe niznaiul, da.

De șase ani reînvăț psihologie din manuale și articole anglo-americane, deoarece prefer o psihologie veritabilă, nu una românească, predată și practicată în mare măsură după sufletul nemuritor. Așa că propun studenților lectură și studiu după manuale în limba engleză. Știi care e reacția unora dintre ei (din cei 20% care participă regulat)? Ea sună aproximativ așa: ”Nu fac facultate în Anglia, ci în România. Iar la cabinet nu fac terapie în limba engleză”. Fac ochii mari cât să-i scap pe jos și mă schimonosesc într-o ipocrizie nereușită de a-mi păstra calmul în timp ce precizez că literatura psihologică, derivată din cercetarea științifică realizată prin universități de vârf, este în limba engleză. Și le reamintesc că în primul an de studiu au avut curs de limba engleză. Oare cum a fost absolvit?

Nu mă înțelege greșit. Printre ei (cei 20%) există studenți care se străduiesc să învețe. Nu toți, evident, sunt neglijenți cu studiile, ci doar o parte (prea mare pentru gustul meu). În ultimii ani am avut ore la anul II. De fiecare dată, testez colocvial nivelul de cunoaștere, având așteptarea, dovedită utopică, ca studenții să răspundă la întrebări ce vizează abecedarul (psihologie generală, socială, neuropsihologie, cercetare și statistică). Oare cum absolvă studentul acele cursuri de pe durata unui an și jumătate academic? Ori ei învață psihologia ”greșită”, ori sunt eu pe o cale ”greșită” cu psihologia învățată în ultimii ani.

Psihologia nu e una singură? Sau există versiunea indigenă și personalizată versus versiunea științei anglo-americane?

Mă declar confuz vizavi de cum să mă raportez la acest fenomen educațional. Sunt deschis la sugestii. Doar telepatic.