Ca să înțelegi cum sunt socializații tinerii de azi, poți citi această știre cu scop publicitar. Mie îmi place până la venerație pădurea. Pentru mine este realmente un sanctuar. Liniștea ei este sacră și nu pot tolera nici măcar vorbitul tare. Dar, în vara lui 2025, pădurea va avea propriul ei Digei.
„Între muzică electronică, natură și libertate”, spune titlul. Potrivite de parcă ai vrea să fixezi o nucă într-un perete. Sau de parcă așezi în același tablou pe Nicușor Dan și George Simion. Oricum, combinația (ne) promite o experiență unică: o reconectare cu natura pe fundal de bas electronic și instalații de artă relativă. E ca și cum i-ai spune pădurii: nu te îngrijora, venim cu intenții bune și cu generatoare de curent, scenotehnică și vreo două mii de oameni în clapacioace cu LEDuri.
Chiar și eu, aproape un oarecare tataie pentru tineri, apreciez ceva muzică electronică, genul Dark Techno de pe YouTube. Am reușit s-o ascult 5 minute. Până mi s-au încrețit ridurile și mi-au ieșit ochii ca la melci. Imediat mi-am pus, ca să-mi revină ridurile și ochii la locul lor, niște Classic Rock Hits.
Este reconfortant să știm că, în mijlocul unei crize climatice globale, încă mai putem găsi libertatea în sunetul unui camion frigorific adus pe drum forestier ca să păstreze prosecco-ul rece pentru zona VIP. Cu siguranță, vulpile, căprioarele și păsările rare vor aprecia și ele selecția de deep techno progressive house de pe scena „Sunrise”.
Pădurea devine scena, adică dancefloor! Ești asigurat că nu e doar un festival (ca Beach, please!), ci o experiență. Nu reușesc să pricep cum vine treaba asta cu deconectarea de urban și conectarea cu natura dar pe ritmuri de muzică electronică.
Desigur, se vor organiza probabil și activități „eco-”. Sanchi, câteva mesaje cu font verde despre reciclare, un workshop despre cum să îți faci brățară din sfoară, poate chiar o fotografie cu un copac înfășurat artistic în beculețe.
A întrebat cineva Pădurea dacă are chef de oaspeți gălăgioși, lumini de stadion și boxe de 3 metri înălțime?
În fond, festivalul este despre ”libertate”! Wtf? Libertatea de a transforma liniștea într-un fundal sono-luminiscent? Libertatea de a reinventa pădurea ca pe un décor pentru sunete artificiale? În loc să fie un sanctuar al reculegerii și căutării de sine? Libertatea de a dansa desculț peste stratul vegetal, în numele unei reconectări care uită să întrebe dacă pădurea e de acord cu termenii.
Dar poate că exact asta e ironia fină a vremurilor noastre: visăm la natură ca la un spa de detoxifiere pentru conștiință, dar o tratăm ca pe un ring de dans închiriat pe weekend. Se pare că nu mai pot înțelege lumea de azi. Oare mă ramolesc? Sau lumea e razna cu totul?