intuiție versus rațiune (o falsă dilemă)

Raționaliștii beștelesc și iau în derâdere intuiția. Intuiționiștii strâmbă din nas vizavi de rațiune. Iar cei mai mulți concep individul divizat ireconciliabil între cele două polarități: emoțional versus rațional. Evident, intuiția ține de partea emoțională în timp ce analiza ține de partea rațională. Versiunea populară ne învață despre capul fără inimă și inima fără cap și strădania omului de a le împăca pe cele două. Iar aceiași versiune dar (dez)informată științific ne luminează în privința localizării lor în creier: rațiunea își face veacul în emisfera stângă pe când intuiția în cea dreaptă.

Acest articol nu se adresează unor minți anoste, care nu sunt nici matematice, nici intuitive, după ne amintește Blaise Pascal. Îți scriu despre preconcepțiile vizavi de intuiție. Le-am împrumutat de la un moșulică cercetător la Institutul Max Planck cu care colaborez telepatic. Ți-am pomenit de dumnealui câteva articole mai în urmă.

Intuiția e opusul raționalității. Nu este. Intuiția e manifestarea inconștientului inteligent care prelucrează experiențele personale și operează cu scurtături (euristici). Rezultatul e că simți decizia bună. După cum spunea cineva, intuiția e atunci când vezi cu inima. N-ai ști să ne explici de ce așa, deși poți inventa motive post-hoc.

Intuiția e feminină. Aparține laturii feminine a individului. Providența face ca bărbatul să dispună de o latură feminină. Astfel i-a parvenit și lui dreptul de a-și exprima intuițiile. Glumesc. Intuițiile apar la ambele sexe. Diferența e că stereotipul de gen face pe unii bărbați să fie mai ezitanți și să le accepte mai puțin.

Intuiția e inferioară gândirii elaborate. Mult timp am crezut în această gogomănie. Dar gândirea elaborată și logica nu sunt în general mai bune decât intuiția. Și nici invers. Ele sunt (sau nu) bune dependent de situația la care le aplicăm. Logica și gândirea statistică sunt potrivite la evaluarea unor riscuri cunoscute. Spre deosebire, intuițiile și scurtăturile (rules of thumb) sunt necesare într-o lume incertă. Riscul și incertitudinea nu trebuie confundate și folosite ca sinonime. Într-o lume cu riscuri cunoscute, cum ar fi păcănelele sau pariurile sportive, orice poate fi știut (sau calculat probabilistic). Aici putem folosi gândirea statistică și logica ca să luăm decizii suficient de bune. Dar, într-o lume incertă, nu orice poate fi știut sau calculat. Nu putem calcula cea mai bună opțiune. Aici, intuiția și regula simplă devin necesare ca să ne descurcăm.

Se mai crede că intuiția are la bază o cântărire complexă a tuturor dovezilor (sau informațiilor). Asumpția e adesea folosită ca explicație pentru rezultatul bun al deciziilor luate intuitiv. Are la bază ideea inteligenței: dacă un proces inteligent e bun, atunci trebuie să funcționeze conform cu metoda înregistrării și evaluării tuturor informațiilor. Asta merge la evaluarea unor riscuri cunoscute, nu într-o lume incertă. Dovezile ne arată că intuițiile noastre sunt bazate pe reguli simple care consideră selectiv anumite informații.

Cei mai mulți oameni trăiesc în lumea incertă și nu în lumea unor riscuri cunoscute. Adesea le confundă pe cele două. Nimeni nu i-a instruit în diferențierea lor. Când cineva crede că zborul cu avionul e periculos și se teme, face dovada unui creier adaptat unei lumi incerte. Statistic e mult mai periculos să ne deplasăm cu mașina comparativ cu avionul. Și cu toate astea, unii oameni se tem de călătoria cu avionul mai mult decât de cea cu mașina. Probabil că regula intuitivă cu rădăcini arhaice ne cere să păstrăm controlul pe călătorie după cum se petrece când ne deplasăm cu propriile picioare.

Și ce facem noi într-o lume sofisticată de secol 21? Calculăm riscuri. Bine, nu chiar noi, avem experți. Totuși, să ne reamintim, lumea în care trăim rămâne incertă. E potrivit ca uneori să ne ascultăm intuiția.