Problema pandemiei presupune soluții complexe și decizii dificile și greu de tolerat de toată lumea. În fața acestei probleme avem și concetățeni cu minți simple și suferinde de analfabetism științific. Da, din acela inocent, la nivelul credinței că pământul e plat. Și nu-i exclus ca vreo câțiva să se laude cu niscaiva porțiuni nivelate pe zona Broadmann 11 (cortexul orbitofrontal).
Aceștia ratează sistematic înțelegerea unor simple date statistice, dar și a conceptului de pandemie. Neînțelegerea combinată cu goluri de cunoaștere duce la atitudini opoziționiste față de măsurile guvernului. Unde apare un vid de cunoaștere, creierul uman îl umple rapid cu superstiții și bazaconii. (Iar la nivel de stat, unde există un vid legal, ghici cu ce-l umplem? Cu haos generalizat, aaa, da, și Covid!). Îndeosebi când se întâlnește cu misterul și secretul de stat, un creier deloc sau prea puțin instruit creează conspirații.
Conspirațiilor le stă foarte bine la categoria ”bazaconii sofisticate”, fiindcă presupun, spre exemplu, să legi cuvântul ba-na-na de ideea a 3 silabe. Iar treiul, se știe, e magic. Poți ajunge, în funcție de inspirație, la Sfânta Treime și ești gata de-o conspirație. Ce are de-a face banana cu ea? D-zeu știe, dar conspirațiile, mai ales de largă anvergură, sunt basme pentru orice minte mai instruită, nu și pentru orice mințișoară lăsată în stare liberă sau pură, după cum preferi, adică așa cum a lăsat-o preabunul D-zeu. Fiind liberă, leagă arbitrar orice cu orice și se încrede în rezultate. De aceea, banana poate fi conectată la Sfânta Treime via numărul magic 3. Deci, dacă halești banana, o anume banană – adevărat!, te vindeci de Covid. Desigur, trebuie să și crezi… cu adevărat. Iar dacă nu te-ai vindecat, e pentru că nu ai avut credință adevărată.
Pe lângă o mulțime de inși cu minți neprelucrate care halucinează pe feisbuc, mai avem și dificultatea respectării unor reguli. Cu controlul inhibitor, daaa, e treabă mare! Că tot de la grădiniță se învață (începând cu antrenamentul la oliță). Zona Broadmann 11 se structurează anevoios, era să scriu voios, și cu mult effort investit din școală și acasă. Disciplina e aproape ca matematica pentru o bună parte din conaționali. Iar relația cu ea e aproape intolerabilă. E grea și nesuferită, așa că trebuie ocolită.
Și matematica (adică disciplina) devine și mai grea când toți aceștia sunt convinși doar de ceea ce văd cu ochii lor și ating cu mâna sau în ceea ce le povestește o cunoștință. Nu există coronavirusul, cred ei, deoarece nu-l văd cu ochii lor ori așa le povestește nu-ș care prieten sau vedetă de pe sticlă (la televiziunile dezinformării naționale, video-uri YouTube sau Facebook). Dar pe de altă parte, sunt convinși de existența unui zeu invizibil care veghează lumea din ceruri, deși nimeni nu l-a văzut și nu l-a atins.
Îmi închipui că oamenii cu scaun la cap abia tolerează inconștiența semenilor noștri mai relaxați. Într-o perspectivă mai amplă, nu ei sunt vinovații, nu acești oameni cu minți relaxate. Pare că școala ratează sistematic în procesul prelucrării minților noastre. Da, le lasă să zburde liber pe câmpii. Se iese din școala de vreo 12 ani cu mințișoare relativ neafectate (sau afectate negativ vizavi de orice presupune învățare și studiu). Iar asta încă din vremea mea. După 17 de ani de școală credeam mai tare în observațiile proprii (sau poveștile altora) decât în date statistice. Exagerez, desigur, dar școala neaoșă mi se pare o butaforie. Nu mi-aș trimite copilul (dacă aș avea unul) la această școală.
Iată cazul multor concetățeni care nu cred în coronavirus: ”Nu am văzut și nu am auzit la mine în bloc de nimeni cu Covid. E o păcăleală. Nici cazuri nu sunt atât de multe. Și de la gripă mai mor oameni”. Deducția lor vine așa: Nu am văzut pe nimeni cu Covid, deci nu există. Sau, în alte cuvinte, ceea ce nu vezi… nu este!
Ei sunt victimele inconștiente la defectele sistemice ale societății noastre. Vinovații morali rămân politicienii și politrucii de serviciu petrecuți pe la butoanele puterii. Intermezzo: Cât au domnit pesediștii din cei 30 de ani de la Revoluție? Aproape 20 de ani au guvernat fie prin propriul premier, fie prin dominația parlamentului (ceea ce se întâmplă și în prezent). Înseamnă vreo 70% din timp. Acest partid rămâne principalul vinovat pentru subdezvoltarea țării. (Doctrina social-democrației, pentru care am și simpatie, de altfel, are în comun cu PSD-ul cam cât are sângele cald cu batracienii). Sper să n-ajungem și republica covidului sau cum e proverbul: boala lungă sărăcia omului.
Cât despre iraționalitate, te asigur că abordarea ei cu argumente și dovezi (calea rațională) e sortită eșecului. Îți irosești timpul și nervii. Nu poți convinge unde nu e deschidere. Sigur, poți bate la ușă. S-a deschis? Nu, mergi la alte uși, cauți alte metode. Calea rațiunii e pentru oameni deschiși la minte, gata să pășească pe ea. Nu e pentru încuiați. E și lucrătura unui bias aici. Tendința de a aparține unui trib și gândirea tribală: noi versus voi. My side, your side.
Care e alternativa? Ne învață psihologia socială: perceperea autorității și încrederea în ea. Șanse bune de persuasiune are acea persoană (sau instituție) care cultivă un sentiment de încredere și autoritate. Omul irațional răspunde mai degrabă la încredere și autoritate (prea puțin la statistică și argumente).
Societatea noastră suferă amarnic de deficit cronic la cele două ingrediente. Cred că e consecința corupției: neîncredere în autorități publice. Pe acest fond înfloresc credințele în conspirații și tendința la încredere în personaje vocale și carismatice, dar superficiale și parșive. Oamenii simpli caută lideri în altă parte. Pe aceste tendințe se ivesc oportunități de ascensiune socială pentru inși fermecători dar ticăloși care pot produce uriașe pagube unei comunități sau societăți. Nu mai dau exemple, deoarece sunt evidente pentru unii, mai ales, locuitori din capitală (sigur și din alte orașe și regiuni, principiul e același).
Problema pandemiei de la noi – varietate neaoșă scoate în evidență, din nou, multe alte probleme complexe. De sistem. Nu au rezolvare imediată și nu au nici pe termen mediu. Ori mințile simple nu pot rezolva probleme complexe. Chiar și cu bunăvoință (dacă este) nu pot face decât să încurce lumea. Până și pe cele simple le fac să pară încâlcite. Nu pot cuprinde cu mințișoara lor complexitatea. Adevărul e că oricare dintre noi poate fi, la un moment dat, pus în încurcătură de vreo problemă complexă. Așa te poți întâlni cu bârna din propriul ochi și renunța la scoaterea paiului din ochiul altuia.