Mi se pare că societatea românească s-a îmbolnăvit cu delir (de la prea multă gândire critică). Cele mai puternice focare de infecție sunt în interiorul celor două televiziuni, monumente media de obiectivitate și jurnalism profesional. Mulți concetățeni, mai ales din audiența celor două, nu mai știu ce să creadă (sau știu și nu mai contează altceva!) când faptele sunt răstălmăcite și amestecate cu speculații vizavi de un grup ocult care manipulează oamenii din stradă și caută să manevreze destinele țării.
Ca regulă, conspirațiile la scară mare sunt improbabile, deoarece presupun o complexitate nerealistă; înseamnă o multitudine de detalii organizatorice și mișcări de amploare perfect coordonate, care înseamnă eforturi de cooperare supra-umane, conform unui plan, a cărui elaborare necesită o anticipare supra-naturală. Cu cât o ”conspirație” pare mai complexă, cu atât este, de fapt, mai puțin plauzibilă.
Nu înțelege greșit că n-ar fi posibile. Sunt, dar în anumite condiții. Să fie pe termen scurt, de nivel local și să implice foarte puțini oameni și situații familiare. În rest, sunt filme sau povești în capetele unor gânditori, un pic mai avansați decât gasteropodele.
Teoria conspirației s-a luat precum râia, iar acuma sunt unii, care fac schimb de bube în ambele tabere. Mă întristează și-mi vine să râd simultan, de-mi vine să împachetez și să emigrez în Papua Noua Guinee. În același timp, într-o perspectivă mai largă, am văzut luminițele. Chiar și acum le văd cu ochii minții. Poate și tu, care citești, ești una dintre ele. Manipulată, desigur.