fantomițele din relațiile de zi cu zi

Fantomele există. Nu in felul in care ne povesteste folclorul psihologic. Fantomele sunt acele imagini și cuvinte rămase in stare de așteptare in creierul tău. Ele sunt in așteptare, deoarece persoana cu care ai interacționat recent a dispărut.

Explicația stă în energiile malefice care s-au transferat de la Fantomizatoare la tine, Fantomizata. Energia ei s-a insinuat în psihismul tău fragil și infantil pe fondul unei personalități dependente emoțional. Și marmota prepara banana split, plictisită fiind de invelit ciocolate in staniol.

O suni, îi scrii email, dar dânsa nu răspunde. (E tipic pentru mulți profesori universitari sau pentru instituțiile statului (in coate?)). Deși, impreună impărtășiti, poate, o mică sau mai mare istorie. Ați avut un dialog, poate ați stabilit o altă intâlnire sau o soluție la o problemă. Și, poate, chiar ați avut parte de acea experiență deosebit de plăcută numită coit, iartă-mă, intromisiune.

Totuși, ea a dispărut. Nu răspunde la apel, la sms, la email. Iți vine să mergi la dânsa sau dânsul și să-l iei de guler? Dar nu știi unde stă. Și dacă ai ști, la ce folos? Nu e politicos să mergi peste dânsa sau dânsul acasă. Dacă in mica istorie a voastră ai investit afectiv, poate și material, aproape sigur ești bântuită.

Te-ai pricopsit cu starea de fantomizare. Repet, un altul, care a dispărut brusc din relația cu tine, te bântuie. Cum te descurci cu asta? Urmează să chemi vânătorii de fantome? Ei sunt psihologii meseriași care știu cum să te defantomizeze. De obicei, apelează la ritualuri, când apreciază probabil că înțelegerea ta n-a ajunge nici la genunchiul broaștei. De ex, iți așează un scaun in fața și te invită obligat (căci altfel e rezistență) să-ți exprimi sentimentele vizavi de Fantomizatorul imaginat pe scaun. Apoi, iți cere să iei tu locul Fantomizatorului ca să-i răspunzi Fantomizatului (celuilalt scaun!). Și, uite așa, te freci pe scaune, până tocești spătarele și gura.

Fantomizarea are grade variabile de intensitate și amploare. Câteodată, e copleșitoare, iar viața de zi cu zi aproape se oprește. Imaginează-ți un tânăr indrăgostit care a fost părăsit de iubita lui. Dânsa a găsit de cuviință să dispară în ceață. Simți colții unei dureri emoționale? Ne putem aștepta ca tânărul nostru să facă o fixație erotică de toată frumusețea?

Cea mai frecventă fantomizare e una, desigur, moderată și, astfel, tolerabilă. Daca stai bine la stilul explicativ optimist, te vei descurca cu ”dispariția” celuilalt, probabil, o victimă a genelor ce produc profile de personalitate din spectrul autist sau psihopat. Sau o fi genul cu atașament insecurizant sau anxios-evitant și o copilărie nefericită, abuzat de părinți amatori de filosofie spartană.

Dar dacă nu? Te blamezi! Crezi că ai acționat într-un fel care a jignit-o. Pentru că îți pasă de ceea ce o altă persoană simte vizavi de tine, vei căuta să reiei relația cu ea. Cu o stimă de sine fragilă, te poți trezi, in forul interior, cu o auto-critică paroxistică. Ai greșit, ai eșuat, nu ești in stare să comunici. O meriți, iți spui, deoarece nu ești bună de nimic. Iar dacă ai nimerit un psihopat, ai incurcat-o. Te poți trezi, dacă te mai trezești, in situația continuă a exploatării tale mascate de bunătate (îți compensezi devalorizarea) in care tu te simți vinovată că e ești insuficientă pentru dumnealui (sau dumneaei), in timp ce dumnealui are grijă să te simți astfel într-un șantaj emoțional continuu. Adică, insuficient de bună, de cumsecade, de atentă, de competentă. Dar mai ai un pic de muncit și bifezi culmea perfecțiunii! Iar celălalt va fi, in sfârșit, mulțumit. Sunt evenimente care se derulează fie pe scena relației de amor, fie pe scena jobului de zi cu zi. Dar și pe scena amiciției.

Totuși, te asigur, cel mai adesea, Fantomizatoarea are probleme de relaționare, când nu are, deoarece așa e in firea ei. (dar nu și in firea lui Gabi Firea, viitoare primăriță probabil, fiindcă ea beneficiaza de un PR pentru relația cu cetățenii; atâta cât ține campania?). In continuare, îți propun să ne uităm in mințile secrete ale Fantomizatorilor. Atât de secrete încât poate nici ei nu le cunosc și, de aceea, dispar în neant. Hai să vedem câteva motive psihologice deplasându-ne (psihologic) chiar în mințile lor.

  • Sunt preocupată de alte probleme, devenite intre timp, urgente.
  • Insemnătatea ta in raport cu măreția mea e incomprehensibilă.
  • Se pare că n-am nimic de câștigat din continuarea relației.
  • Sunt indiferent la ceea ce probabil simți.
  • Vreau să scap de tine, pentru că te consider un bădăran.
  • Ești un gunoi.
  • Sunt jignită in așa măsură încât vederea sau comunicarea cu tine imi provoacă greață.
  • Nu sunt conștientă de impactul meu psihologic asupra multor oameni (a ta, in particular).
  • Nu mă atrage relația (colaborarea) cu tine, ne-fiind potrivită cu nevoile mele.
  • Nu am respect pentru oameni. Ceea ce vrei sau ce simți nu contează.
  • Nu am curajul să refuz propunerea ta, fiind infricoșat de judecata a ta.
  • Consider că n-am o relație cu tine la fel cum n-am o relație cu vrabia de pe gard.
  • Mă simt insecurizată emoțional in relație cu tine.
  • Te percep ca autoritate și fac pipi pe mine de frica ta.
  • Imi e frică de mor de evaluarea și respingerea ta.

Probabil și tu ai fost, la un moment dat, o Fantomizatoare. Te-ai regăsit în unele din aceste motive? Dacă nu, ce explicație vei elabora pentru dispariția ta, cred că e prea puțin relevant. Nu ne putem baza sută la sută pe interpretul din emisfera stângă.  Poate nici nu știi că ai produs o stare de fantomizare. Insă, te asigur, fantomizatul suferă. Unii se descurcă cu suferința, alții mai puțin. Din aceștia, câțiva au nevoie de asistență psihologică.

Ce te costă să oferi un motiv pentru care urmează să ieși din relație? Ce te costă, măcar, să avertizezi un alt om de decizia ta?

Nu mai mult de puțin timp și câteva cuvinte bine alese. După mine, inseamnă să respecți  o altă persoană. O relație de orice fel incepe și se încheie. E un rotund, nu o linie frântă sau intreruptă. Cel puțin intr-o viziune geometrică, pentru că într-una entropică, nu contează.

Merită să eviți fantomizarea unei alte persoane. Cum? Cu niscaiva incantații și bețioare parfumate? Mult mai simplu. S-o anunți de plecarea ta. Iară dacă te ține curajul și suferi de sinceritate, îi vei oferi motivul (motivele) pentru care ai ales să pleci. Așa fac oamenii responsabili și care iși respectă partenerul de (fostă) relație (orice fel de relație).

Oricum, când celălalt dispare, te asigur draga mea fantomizată (dragul meu fantomizat), că un lucru minunat s-a petrecut in viața ta. Ai aflat devreme că nu te poți baza pe acea persoană. E limpede că dacă dânsa reapare în viața ta, evitarea ei pare a fi cea mai ințeleaptă acțiune. Altfel, naivitatea te poate costa serios. Iti poate pune viața pe o direcție nepotrivită aspirațiilor tale. La un drum lung merită să-ți alegi cu atenție insoțitorii. Aceia, care dispar pur și simplu, sunt potriviți lumii fantomelor. Nu unei lumi cu oameni.