Sexul e bun. Are efect asupra fericirii. Într-un studiu, cercetătorii și-au convins participanții să estimeze valoarea în bani a partidelor de coit. Jubilăm când ne luăm porția de sex o dată pe săptămână. Dacă n-ai parte de ea, vestea bună e că există echivalentul în bani. Câștigând peste veniturile de bază suma de 50 000$ pe durata unui an, vei atinge nivelul de fericire echivalent cu frecvența unei partide pe săptămână timp de un an. Într-adevăr, e o utopie pentru majoritatea oamenilor cinstiți din această țară. (Mmm, cu sexul sau banii?).
În patru studii, publicate recent în celebrul jurnal Personality and Social Psychology Bulletin, cercetătorii au prezis că afecțiunea experimentată (nu visată) contribuie la relația dintre sex și bunăstare emoțională. Rezultatele au indicat, într-adevăr, că afecțiunea e ”lubrifiantul” pentru asocierea dintre sex și satisfacția vieții, dar și cu emoțiile pozitive la…, atenție, bărbați. Putem citi și pe invers. Dacă n-avem afecțiune, sexul și satisfacția vieții se duc, destul de probabil, pe apa sâmbetei.
În al treilea studiu, realizat prin metoda mostrei de experiență și pe 106 cupluri cu copii, afecțiunea s-a dovedit a fi liantul dintre sex și stările pozitive de zi cu zi. Mai mult, tăria (statistică, ce credeai?) asocierii zilnice dintre sex și starea pozitivă prezice satisfacția cu relația a celor doi parteneri 6 luni mai târziu. Un efect durabil.
Parafrazând concluzia autorilor, descoperirile lor subliniază importanța stărilor pozitive și de afecțiune vizavi de cum sexul sprijină well-beingul și satisfacția cu relația pe termen lung. Dezmierdarea înainte și după actul sexual susține satisfacția cu relația pe termen lung.
Asta nu înseamnă că trebuie să avem parte de sex la superlativ. Calitatea și frecvența sexului contează mai ales atunci când există dificultăți între cei parteneri vizavi de manifestarea afecțiunii. Dacă între cei doi există răceală, distanță și, eventual, ostilitate? În acest caz e avem o relație ajunsă într-un punct de răscruce. ”Should I go or should I stay?” e întrebarea-cheie. E un moment dureros indiferent de răspuns. Ambii parteneri au de înfruntat adevărul emoțional din relația lor. Așa este, adevărul, de obicei, doare.
Ce te faci dacă, din anumite motive, nu e posibil sexul? Cercetătorii precizează că unele cupluri pot fi ajutate. În baza rezultatelor obținute, cercetătorii sugerează că efortul orientat spre manifestarea afecțiunii poate fi benefic pentru starea de bine și satisfacția cu relația. În mod similar, activitatea sexuală poate compensa dificultățile experimentate de parteneri în schimbul de gesturi și cuvinte afectuoase.
”Dar dacă nu simți?!”, parcă te aud. ”Te prefaci?”. Intuiția psihologică îți cere să simți ca, apoi, să acționezi. În cazuri de urgență rămâne o intuiție valabilă. Însă, dragostea în cuplu nu e caz de urgență. Odată un angajament asumat, relația cere din partea ambilor timp și efort. Nici prea mare efort, căci altfel se transformă în muncă cu sila, pe plantația de bumbac. Dincolo de intuiție, avem acțiunea deliberată. Nu aștepți emoția de drag ca să-ți vină dezmierdarea celuilalt. Treci la acțiune. Iar afecțiunea (nu afecțiunea medicală, măi), probabil, te va urma. Simțirile sunt trecătoare. Nu sunt de încredere. Nu te poți baza pe ele când ai un angajament.
Iubirea cu angajament vine din acțiune, nu din simțiri. Iubirea asumată este un act. Nu o trăire. Când vine și trăirea, o poți lua ca bonus. Te poți bucura. Dar și pregăti pentru plecarea ei. Probabil va reveni sau nu. Stabil este sau ar trebui să fie angajamentul.