Ai observat vreodată că poți bifa toate rețetele fericirii — job decent, prieteni ok, Netflix la buton și o cafea dimineața? Sau poate nu poți bifa toate astea… Și totuși să te simți, cum să spun elegant… gol ca un frigider premium la sfârșit de lună?
Ei bine, psihologii au o veste: nu ești defect, îți lipsește doar „bogăția psihologică”. Am citit recent un articol cu o cercetare empirică pe această temă. Am avut o revelație. Am nevoie de experiențe intense, diferite. Mă pot bucura de o muncă cu sens, deoarece natura unei consilieri (terapii) conține per se mult sens. Totuși, după vreo cincisprezece ani de experiența muncii cu sens, așezat poponeț în vizuina numită cabinet, experiențele provocatoare, poate la limita nebuniei controlate, au început să-mi lipsească. Mă refer la experiențe exterioare, nu lăuntrice – acestora nu le duc dorul.
Nu, nu e vreun abonament premium la viață, de altfel, oferta de bază a life coachilor, gurușilor și liderilor de cult. E acea diferență dintre o supă de linte (grozavă de altfel) și o masă thailandeză. Sau, mai intens, între o excursie pe munte cu telecabina și un urcuș pe Creasta Balaurului (se află în Bucegi) în care aproape că îți dai duhul. Sau diferența dintre a merge cu autoturismul personal (sau și mai bine cu motocicleta) din punctul A în B și a te da nebunește pe serpentine! (Având grijă să nu pui viețile altora în pericol). Doamne ferește! Seramis nu face așa ceva.
În general, este despre setul de experiențe care îți zdruncină perspectiva, te extrage din zona de confort și te face să zici: „Măiculițăăă, nu m-aș fi gândit niciodată la asta!”.
Până acum, manualul „vieții bune” avea doar două capitole:
- Fericirea – să te simți bine, relaxat, înconjurat de pisici și prăjituri. Poate și mulți prieteni, depinde de măsura extroversiei.
- Sensul – să ai un scop mai mare decât tine, să plantezi copaci, să salvezi urșii și pădurile sau să ajuți vecina (sexi?) să care sacoșele. Să scrii pe blog lucruri supărătoare pentru unii dar pacificatoare pentru alții.
Dar cercetătorii vin cu un al treilea capitol, care, evident, nu le exclude pe cele dinainte:
3. Bogăția psihologică. Se referă la acele experiențe (exterioare dar și lăuntrice) nu neapărat plăcute, mai degrabă surprinzătoare, care ne provoacă și ne fac să vedem viața cu totul altfel. Adică acel curs de dans unde calci numai pe ritmul greșit, acea excursie unde GPS-ul decide să te ducă prin pădure și te trezești într-o râpă; acea carte (blog? meou!) de un impact profund sau un curs de scriere creativă care te transformă într-un potențial scriitor.
Dar această a treia cale (sau capitol) vine cu un schimb: renunți la confort și claritate și dai nas în nas cu dificultatea și haosul sau confuzia.
Ah, da, nu are legătură cu ambiția, faima și realizările ce obsedează pe mulți dintre noi. Deși dacă ești pacifistă, în armonie cu Universul… poate chiar aici e provocarea. Este despre procesul sau travaliul prin care treci, pe care îl trăiești plenar și care îți deschide noi orizonturi, dar poate și noi identități sociale
Da, chiar și necazurile pot intra la „bogăția psihologică”. Sigur că nimeni nu și le dorește. Nimeni nu vrea un taifun în curte ori grindină cu mingi de golf, dar dacă treci prin ele și supraviețuiești, perspectiva ta asupra vieții va fi garantat transformata.
Așa că, dacă viața ta pare (ne)fericită dar parcă tot lipsește ceva, întreabă-te: când ai făcut ultima dată ceva care să-ți răstoarne în cap mintea? Sau, ceva mai poetic, ce poți face ca să-ți dai un re-start la inimă? Ca în melodia Kickstart My Heart a formației rock Mötley Crüe. Și dacă răspunsul e „nici nu-mi amintesc”, poate e timpul să cauți nu doar liniște și sens, ci și un pic de haos ca experiență provocatoare.