În privința inamicului microscopic cu cornițe nu se cunosc multe lucruri. Deocamdată, trăim zi de zi însoțiți de spectrul incertitudinii și confuziei. Nu ne confruntăm doar cu pandemia, ci și cu problemele asociate, de natură socială și economică. Ori, aceste probleme sunt încă neclare, iar asta ne ține în stres emoțional.
La confuzie contribuie din plin jurnaliști iresponsabili și profitori aflați în slujba unor patroni meschini și lacomi. Măsurile luate de autorități s-ar putea să fie insuficiente, după cum citesc prin presă. Trebuie să fie mult mai multe teste, scrie prin unele articole. De acord, zic, având în minte o banală logică statistică: un eșantion mai mare, deci date mai relevante vizavi de extinderea contaminării și măsuri restrictive eficiente. Dar testele costă și resursele sunt limitate. Un exemplu tragicomic e al paramedicilor din Hunedoara. De teama guvid 19, pardon, covrig 19, scuze!, din teama contaminării, și-au cumpărat salopete de protecție de la bricolaj, din acelea pentru zugrăvit.
Frica de contaminare poate fi declanșată atâta vreme cât percepi un pericol sau dacă doar gândești un pericol. Ori când pericolul e invizibil și nu ai informații corecte, cum să răspunzi (instinctiv) cu teamă și să iei măsurile necesare, indicate de autoritățile publice? Așa că oamenii se vor lua unii după alții. Funcționează dovada socială. Poate fi studiu de caz de cum se iau unii după alții și își fac măscuțe inutile.
Există, evident, reacții de îngrijorare și neliniște. De aici, comportamente iraționale (ca împletitul de măscuțe și shoppingul abuziv). Mai multe persoane m-au întrebat (via email) ce să facă cu temerile și neliniștile lor. Să le trăiești așa cum apar și să te concentrezi pe acțiuni concrete și rezolvarea de probleme practice ce sunt în controlul tău. Adică, să vezi ce poți face ca să te adaptezi la noile circumstanțe de viață. Totuși, poți face și ceva cu efect sigur și pe termen lung. Exercițiul fizic sistematic elimină (aproape) cu siguranță stările anxioase și depresive.
Certitudinea cu care ne trăiam viața a fost tulburată. Ne adaptăm la un nou stil de interacțiune și chiar de lucru. De exemplu, avem deja un alt salut. Dăm din cap, rostind ”salut”, sau, mai comic, dăm noroc cu piciorul de parcă dansăm. Sau, intri în supermarket și treci pe la borcanul cu ”dulceață”, te dai pe mâini și, apoi, faci cumpărături. Sigur, sunt comportamente valabile la oameni cu scaun la cap. Cei fără fac bravadă luându-se în dinți cu Virusachele.
Pandemia nu va dispărea peste noapte sau peste o lună. Apoi, mai sunt și problemele sociale și economice generate de ea. Urmează a fi clarificate, localizate specific și rezolvate treptat. De exemplu, problema școlilor, a contractelor și salariilor sau ratelor și impozitelor. Frustrări mari, dar fără compromisuri și toleranță la frustrare sfârșim ca victime. Facem toată ziulica tantrumuri ca cei mici care nu-și pot controla frustrarea de a nu avea jucărica ori prăjiturica. Face parte din solidaritatea socială, pe care urmează, cu acest prilej, să ne-o cultivăm.
Partea bună e că în fața unui pericol general oamenii tind să se comporte cooperant și să fie solidari. Nu toți, desigur, escrocii și oportuniștii (din politică și de oriunde) caută să profite în timp ce alții, mai sărăcuți cu duhu, caută să se afirme debitând bazaconii ce creează valuri de panică și isterie, de care, ironic, profită primele categorii. Din câte mi s-a povestit, Facebook-ul e doldora de opinii bazate pe opinii (opinită cronică, potrivit unei zâne), deliruri, oculte și conspirații mondiale. Firește, fiecare se informează și se exprimă după cât îl ține procesorul. Altfel, unele spitale private (din țară) oferă, dintr-o ”compasiune” fără margini, servicii de testare medicală pentru coronavirus. Contra-cost, ce credeai!
Și urmează, bineînțeles, CRIZA profețită de toți vizionarii pământului mai mult ori mai puțin spre deloc școliți. Vine crizaaa! De alte crize nu se mai îngrijorează nimeni. Cuvântul ”criză” provoacă panică și isterie cu neprețuitul sprijin al unor televiziuni și trusturi media, ce manipulează (sadic!) teama și anxietatea oamenilor ținându-i captivi în fața ecranelor. Stimulat cu informații de criză și urgență, creierul fabrică scenarii pesimiste (trenuri de cuvinte și imagini) vizavi de viitor. Ele nu sunt nici pe departe cele mai valabile a se petrece. Și nu e nimic de rezolvat la ele.
Dar cuvintele și imaginile produse în creier (sau acele scenarii negative) nu sunt realitatea din afara ta. Ce poți face e să distingi între reacția minții tale (trenurile de cuvinte/imagini) la noile circumstanțe și realitatea de afară. Apoi, să îți definești clar și specifice acele probleme practice și să vii cu soluții. Problema ta nu e bulgărele de zăpadă ce crește în dimensiuni pe măsură ce cade la vale. Virusul se răspândește. E un fapt. Controlul autorităților asupra răspândirii e foarte limitat dacă nu chiar iluzoriu. Tot ceea putem spera e o frână în timp ce permite terapia unor cazuri critice.
Un alt fapt e că atenuarea riscului și eventual oprirea contaminării sunt determinate de izolarea și distanțarea socială alături de carantină. Cea mai eficientă măsură pare să fie un fel de ”carantină” extinsă la orașe întregi și întărită cu pază, după modelul validat empiric în China, Coreea de Sud și, ceva mai recent, în Italia. Fără ea, răspândirea se mai poate opri la sfântu așteaptă.
Lipsa de control, ce ne bagă-n sperieți prin scenariile negative produse de minte, nu poate fi îndepărtată decât exersând anumite comportamente dinainte însușite. Acesta-i unul dintre motive ce duce la comportamentul excesiv de shopping. Sunt oameni care se simt, astfel, în control (iluzoriu), deoarece oricine se pricepe la shopping prin care se pune la adăpost de efectele (incerte) ale ”crizei”. Dar o pivniță/debara plină cu spriț, pardon, cu spirt, mălai, făină și paste nu poate ajuta decât patronii de supermarket. Mă poți crede pe cuvânt că circulația de mărfuri va continua chiar dacă într-un ritm mai leneș. De când lumea comerțul (alături de făcutul de copii) e cea mai dragă activitate a lui homo sapiens.
Ca să nu devină un comportament excesiv de shopping ce păgubește alți oameni de la hârtie igienică, mălai, dezinfectanți sau altele, există alternative. Citești, vizionezi filme, faci sex, joci boardgames, faci discuții prin videocall (mai bine psihologic decât simplul telefon) și faci sport, faci sport, faci sport (ți-a intrat la tărtăcuță?). Te plimbi, te joci cu copiii sau înveți ceva nou. (Am o curiozitate. Crește numărul de divorțuri? Sau natalitatea?). Când nu muncești, desigur, având șansa de a lucra din fotoliul confortabil de acasă.
Altfel, nu ai voie să ieși afară în parc sau în jurul casei, nici măcar să scoți capul pe fereastră. Nu doar că virusul e invizibil, mai și zboară ca insecta. Te poți trezi că ți-a intrat pe gât sau în ochi ca musculița. Glumesc. Câtă vreme eviți locuri aglomerate și păstrezi o distanță de doi metri de alte persoane, e suficient… deocamdată. Nefiind restricții oficiale (încă!), poți ieși la plimbare (sprintenă!) prin parc. Deși, mai precaut e să ieși cât mai rar din casă.
Nu știu dacă ajută la sănătate să stăm conectați zilnic la știri (și e contraindicat să urmărim știri de la antene și românia tv și saituri asociate de presă specializate în isterie și halucinație în grup, delir și conspirații). Multe dintre ele sunt făcute în așa fel încât să ne atragă atenția și, cum altfel, decât stimulându-ne teama și anxietatea. Ceea ce n-ar fi tocmai rău. Unora, printre care și reprezentanți ai autorităților publice, le-ar prinde tare bine. Deoarece, așa cum ne învață folclorul, paza bună trece primejdia rea.