„În contextul modern al studiilor neurocognitive devine imperativă recalibrarea dinamică a fluxurilor meta-afective integrate în arhitectura adaptativă a conștiinței emergente. Sinergia dintre rețelele introspective limbico-frontale și procesele de homeostazie emoțională transcognitivă generează un cadru stochastic de optimizare a rezilienței psihodinamice. Astfel, paradigma neuroplasticității afective necesită o reconceptualizare a vectorilor motivaționali în raport cu ecourile perceptive subiective ale realității internalizate.”
Să fie scris de un ins cu o expertiză impresionantă?
Nu, l-am pus pe ChatGPT să-l scrie. Textul de mai sus este bolboroseală. Ai întâlnit-o chiar și prin cursurile unor profesori? Chiar și psihologie? Să-ți explic…
Autorii textelor pseudo-științifice apelează adesea la un amestec de termeni tehnici reali (cum ar fi „neuroplasticitate”, „sistem limbic”, „homeostazie”) dar combinați în construcții vagi și imposibil de verificat. Unde am mai observat așa ceva? Bravo! Un alt caz celebru este NLP sau pe românește ”programarea neuro-lingvistică”. Caută articole mai vechi aici pe blog.
Deși cuvintele individuale au sens și sunt parte din idiomul științific, propozițiile în ansamblu nu exprimă idei clare sau testabile.
Astfel de texte profită de câteva mecanisme psihologice:
- Efectul de prestigiu: Termenii tehnici sau științifici creează impresia de competență și autoritate.
- Asocierea dintre jargonul tehnic și expertiză. Aranjamentul de acest tip (bălmăjeala de concepte sau tehnicalități) este adesea perceput ca având profunzime. Cei mai mulți oameni își spun că dacă nu înțeleg, probabil este foarte complex. Studenții au frecvent această dificultate în relație cu profesorii lor care fie nu știu să explice cu claritate, fie topicile lor nu au substanță.
- Apelul la familiaritate: Combinarea unor concepte familiare (cogniție, conștiință, plasticitate) într-o formă nouă dă impresia că se spun lucruri inovatoare.
Cum poți verifica? Iată un criteriu simplu:
dacă după o lectură atentă nu poți explica clar ce anume afirmă autorul, atunci textul respectiv este probabil un caz de „bullshit științific”.
Texte precum cel de sus sunt folosite adesea nu ca să informeze, ci ca să impresioneze cititori mai diafani la minte. Reprezintă, adesea, metoda șarlatanilor care caută să-și vândă bazaconiile. Cel mai permeabil domeniu este cel al psihologiei și terapiilor din motive evidente (cel puțin pentru mine). Cel mai la modă, astăzi, este neuro-feedback și brain-mapping. Despre ele și poți citi articolul meu ”Neuro-feedback-ul ca pseudoștiință”.