„Redescoperă libertatea!”
„Simte puterea din mâinile tale!”
„Ești tu. Doar mai rapid.”
„Condu viitorul. Astăzi.”
„The best or nothing.”
„Simply clever.”
„Das Auto.”
Dacă ai ascultat vreodată o reclamă auto la radio, TV sau pe internet, știi tonul: epic, seducător, aproape erotic. Mașina nu mai e doar un mijloc de transport. E o extensie a personalității, un simbol al reușitei, un garant al libertății.
Reclama promite, realitatea taxează
Dar în realitate, pentru mulți dintre noi, mașina personală e mai aproape de o dependență costisitoare decât de o alegere rațională. E o gaură neagră a universului financiar. Stai așa, nu te grăbi să închizi pagina!
Marketingul vinde, tu plătești realitatea.
Reclama te invită să „pornești în aventură” cu noul SUV turbo mild-hybrid plug-in cu 6 moduri de rulare. Dar aventura reală începe abia după ce semnezi contractul de leasing pe 5 ani, cu CASCO, revizii obligatorii, taxe și… șocul valorii de revânzare.
Te uiți la reclame în care oameni frumoși și ”de succes” conduc nestingheriți pe șosele pustii, cu munți în spate și soarele spre apus. În practică, vei sta în coloană pe DN1, privind cu frustrare cum consumul crește și răbdarea scade.
Iar dacă te întrebi cine plătește pentru acest vis colectiv… Răspunsul e simplu. Tu, o faci lună de lună și cu dobândă.
Libertate? Sau dependență?
„Cu noul model XYZ, descoperi ce înseamnă să fii liber.”
Liber pe șoselele patriei? Ce glumă bună! Și cât de liber mai poți fi când descoperi că ești prizonierul parcărilor lipsă, traficului zilnic, scumpirii combustibilului și asigurării dar și a servisului?
Adevărul e că dacă nu te dau banii afară din casă, ai cam sfeclit-o! Ai cumpărat o promisiune, dar trăiești o obligație. Mașina stă parcată 20 (și peste) de ore pe zi, dar continuă să îți mănânce bani și spațiu mental.
Paradoxul orașului modern
Observi și tu că spațiul devine tot mai mic pentru oameni, dar tot mai larg pentru mașini?
Reclamele auto îți promit că autoturismul îți face viața mai ușoară. Dar cum arată orașul din fantezia reclamelor? Seamănă cu cele reale? Un oraș în care trotuarele sunt înguste pentru că mașinile au nevoie de loc. Un oraș în care părinții împing cărucioare printre oglinzi laterale. Un oraș în care zgomotul, noxele și aglomerația sunt normale.
Când toți au mașină, nimeni nu mai are cu adevărat acces. Doar așteptări și frustrări.
Mașina electrică, aceeași poveste dar ambalată verde
În ultima vreme, reclamele ne spun:
„Treci la electric și salvează planeta.”
E un fapt indubitabil, reducerea emisiilor locale contează. Cum ar fi să avem un oraș care nu pute a gaze arse? Să miroasă a flori și să simțim acel aer proaspăt de vegetație? Știu că visez cu ochii deschiși la fel cum visează oricare concetățean la servicii publice și medicale de calitate. Oricum, în această țară oficioșii evită sistematic să taxeze poluarea ba chiar s-o interzică în spațiile centrale din orașe. Nu vor să supere alegătorii, iubitori de șoferit. Și, zău, știm bine că altă prestanță are un oficios în BMW-eu (de mare zmeu) decât într-un Duster.
Să nu uităm: orice mașină, chiar electrică, consumă resurse în producție, ocupă spațiu, cere infrastructură. Dacă toți păstrăm mentalitatea de „fiecare cu mașina lui”, doar schimbăm tipul de problemă.
Dacă n-ai mașină, ești un „fraier”?
Un alt mesaj subtil care vine din marketing (și uneori din familie sau cercul social) e că mașina personală este o dovadă a succesului. Dacă insul are o mașină scumpă și, eventual, cât mai nouă, este un om de succes! Numai fraierii conduc autoturisme vechi – peste zece ani din piața second-hand.
Oare? Dacă nu ai una nouă și scumpă, pari un „neajutorat”. Nu te-ai realizat. Ești suspect. Iar dacă nu ai deloc, fiind posesor de tricicletă sau iubitor de mers pe jos, atunci ești un dubios. ”N-ai decât să te iei de mână cu Greta Thunberg, bă wokistule!”
Dar poate întrebarea dacă ai sau nu ai mașină este greșită. „Ai nevoie de ea? Chiar e singura opțiune rațională pentru stilul tău de viață?”
Pentru unii răspunsul va fi sincer „da”. Dar pentru alții — și sunt tot mai mulți — poate fi: „nu chiar”. Mai ales dacă locuiești într-un mare oraș unde beneficiezi de transport public, bicicletă, mers pe jos, car-sharing, ride-sharing. Toate acestea contează. E drept că între multe orașe transportul feroviar e o jale și o tristețe.
Ai cumpărat o libertate sau o obligație?
Reclamele îți spun că ești special, că meriți o mașină nouă, că drumul e al tău. Și multe alte blablauri de mi se pune o crampă la nervi.
Dar să fie, oare, stupid sau rațional să-ți petreci zilnic ore în trafic doar pentru a plăti o rată care îți promite că „ai scăpat de trafic”? Dacă nu există alternative, s-ar putea să fie rațional. Evident, când există alternative, dar cineva alege din nou și din nou mașina că doar a cheltuit bani pe ea… De aceea se cheamă printre posesorii de autos ”investiție”. La naiba, chiar trebuie să justifici cumva risipa de bani.
Mașina nu e dușmanul. Dar ideea că nu putem trăi fără ea s-ar putea să fie.
Adevărata libertate începe atunci când ai curajul să pui sub semnul întrebării exact aceste lucruri care sunt, aparent, criterii ale succesului social. Abia după, vei putea alege, considerând contextul tău de viață și dând deoparte din mintea ta reclamele seducătoare și cultura ”omului de succes” atașat invariabil de un autoturism cât mai nou și cât mai premium.