Mintea nu e facuta (prin selectie naturala) pentru a se intelege pe sine, ci pentru a spori sansele de supravietuire. Ea nu face in mod spontan distinctie intre iluzie si realitate, iar deciziile sunt orientate catre gratificatia imediata fara a tine cont de consecintele pe termen lung. Mintea e asemeni unui animal salbatic (iti poti imagina o maimuta sau un elefant; eu am o pasiune pentru maimute :)), iar ca orice animal isi asigura sansele de supravietuire (si reproducere).
Practica meditatiei e un fel de dresaj. Meditatorul (sinele constient) isi dreseaza “maimuta” (tot el). (maimutele nu sunt capabile de asa ceva)
Mindfulness poate fi descrisa ca o stare de vigilenta alerta (preconceptuala) in care atentia e lipita de “aici si acum” atat in exteriorul tau, cat si in interiorul tau. Prin exercitiu, dintr-un modus operandi automat mintea trece (partial) in starea de vigilenta clara in care putem decide si raspunde rezistand constient la emotii, ganduri parazite, dorinte si impulsuri incontrolabile (raspunsuri automate). Mindfulness permite introducerea unei pauze intre raspunsuri automate si stimuli. In literatura psihologica (stiintifica) se numeste spatiul constientizarii meta-cognitive. Mindfulness creeaza spatiu meta-cognitiv pentru alegere, ratiune, dar si bunatate si compasiune; ajuta la inhibarea impulsurilor si amanarea gratificatiei imediate. Astfel, permite decizii mai inteligente in beneficiul mutual al celor implicati.
Meditatia mindfulness nu este:
- intelegerea acestor idei; idei care nu sunt complicate.
- o stare de seninatate (dementa, psihotica ori extatica!) sau o stare de stupor (concentrarea paroxistica).
- o transa hipnotica.
- starea de relaxare
- focalizarea atentiei.
Mindfulness presupune concentrarea sustinuta a atentiei. Mindfulness incepe cu concentrarea, dar nu e starea de concentrare. Se spune ca o minte care e usor distrasa seamana cu cea a unei maimute.
Starea de mindfulness este experienta (non-conceptuala!) unei constientizari clipa de clipa (sau o prezenta intensa si completa in ceea ce se intampla aici si acum). Meditatia mindfulness ar putea fi caracterizata prin:
- Implica o intentie, adica intentia de a observa ceea ce se intampla in “aici si acum”;
- autocontrolul de a-ti pastra atentia focalizata si de a reveni asupra obiectului meditatiei ori de cate ori mintea o ia razna (monkey mind);
- suspendarea (pe cat posibil) judecatilor si etichetarilor conceptuale;
- Atentie alerta (moderat);
- Exista in starea atentiei o tensiune si o nota de curiozitate copilareasca (mintea proaspata);
- Perceptia sinelui e vaga sau chiar inexistenta (sinele e contopit cu experienta);
- Perceptia granitelor corporale devine difuza;
- usoara senzatie de euforie;
- Fluxul mental e diluat sau rarefiat pana la absenta;
- Perceptia timpului aproape ca dispare sau impresia ulterioara ca timpul s-a dilatat sau chiar s-a oprit.
Oricare incepator in ale meditatiei se confrunta, intr-o prima etapa, cu noianul coplesitor (uneori tulburator) de ganduri, emotii, imagini, dialoguri interioare si senzatii fizice diverse (de ex: tremor, presiune, furnicaturi). Iar acea persoana care progreseaza in meditatie va fi tot mai constienta de multitudinea momentelor de absenta sau de auto-pilot in care functioneaza zilnic. Treptat, prin exercitiu deliberat, tot mai mult mindfulness (sau constienta) va fi introdus in viata de zi cu zi.