Te gândeşti să parcurgi un program de formare într-o psihoterapie? Sau deja ai parcurs aşa ceva? Sau eşti doar o persoană care intenţionează să apeleze la ajutor psihologic profesional?
Cu aceste întrebări în minte (în memoria de lucru), te invit să te gândeşti la trăsături de personalitate. În prezent modelul Marelui Cinci este acceptat de aproape majoritatea psihologilor. Variaţia celor cinci (mari) trăsături de personalitate, fiecare fiind descrisă prin faţete, oferă profiluri particulare de personalitate. Acestea sunt Extroversie, Nevrotism, Agreabilitate, Deschidere şi Conştiinciozitate. Ele sunt aflate într-un continuum, însă nu corelează între ele. Un scor înalt la Extroversie nu ne spune nimic despre Nevrotismul unei persoane.
Să zicem că vrei să practici consiliere ori psihoterapie. Dacă eşti implicată în mod responsabil în propria formare profesională, bănuiesc că ai următoarea curiozitate. Nu cumva unele trăsături de personalitate sunt mai indicate decât altele pentru profesia de consilier sau psihoterapeut? Te-ai gândit la asta? Dacă da, te felicit. Dacă nu, poţi începe. Data viitoare când mergi la şedinţa de dezvoltare personală, o poţi întreba cu inocenţa pe formatoare (de obicei, reprezentantele frumuseţii oferă formare în acestă meserie, în timp ce reprezentanţii puterii sunt ocupaţi cu tehnica şi tehnologia; să fie de vină vreun stereotip sau vreun arhetip?).
Ce fel de trăsături de personalitate ar putea fi mai potrivite meseriei de consilier sau psihoterapeut?
Pentru că am fost cândva formator, îndrăznesc să-ţi ofer un răspuns din perspectiva Marelui Cinci. Două mari trăsături de personalitate pot reţine atenţia cuiva interesat, fie client sau ucenic, fie formator. Agreabilitatea şi nevrotismul merită, cu prioritate, cred eu, interesul tău.
Agreabilitatea descrie atitudinea prietenoasă şi uşurinţa cu care stabileşti o relaţie. În psihoterapie se cheamă că faci alianţă terapeutică. Un extrovert poate fi o companie plăcută, însă nu e neapărat genul cu care să-ţi discuţi problemele. Tipul agreabil (scor înalt) te ascultă şi empatizează, adică te înţelege şi reacţionează cu sensibilitate şi respect la mesajul tău.
Nevrotismul descrie sensibilitatea unei persoane la emoţii negative. Tipul nevrotic (scor înalt) e hipervigilent, nervos şi ezitant ori impulsiv. Dacă-l introduci într-un fMRI şi îl expui la imagini negative, creierul său se va aprinde ca un pom de crăciun. Persoanele cu scoruri înalte tind să sufere de anxietate şi depresie.
După mintea mea, un scor în medie (la limită) sau peste medie la Agreabilitate şi unul în medie (la limită) sau sub medie la Nevrotism pot fi condiţii necesare pentru o practică bunicică în această profesie. Necesare, nu și suficiente!
De ce? Deoarece, potrivit literaturii de specialitate, factorul personalitatea terapeutului face mai toată distracţia. Iar personalitatea terapeutului contribuie semnificativ la alianţa terapeutică, care reprezintă un factor major pentru rezultatele unei psihoterapii. Oricare formă de terapie! Deci nu doar acelea cu suport empiric validat științific cu care se bat în piept prietenii CBT-ului (Cognitiv-Behavioral Therapy).
O persoană care îşi asumă autentic această profesie va fi atentă la ceea ce poate oferi. Genul neprietenos şi supărăcios nu e potrivit în această ocupaţie. La fel și alte genuri oferite de combinaţia scorurilor la cele două mari trăsături de personalitate.
De ce în aceste programe de formare profesională nu se aplică asemenea filtre? Îi poţi întreba pe formatorii tăi, care, nu-i aşa, sunt experţi în teoriile psihologiei personalităţii şi inocenţi vizavi de marketing.
Totuşi, dacă eşti o persoană responsabilă, vei căuta să afli mai în detaliu (nu doar de la mine) despre personalitatea potrivită meseriei de psihoterapeut şi să te „sondezi” în mod obiectiv. Ulterior, fiind şi onestă, vei lua o decizie inţeleaptă.
De ce să investeşti sute de euro, timp şi eforturi într-o meserie pe care o vei practica cu prea puțină dedicație? Pentru că, da, cere dedicație. Eforturile de empatie și atenție conștientă sunt anevoioase, alături de disciplină și toleranță la incertitudine. Iar dacă toate astea nu vin pe un fond de personalitate potrivit, munca poate deveni o corvoadă.