Când ”sfătuiala” nu e terapie psihologică

Ce face terapeutul sfătos? Simplu. Oferă cu nemiluita sfaturi despre cum ar trebui să gândească, să acționeze și, eventual, să simtă un client într-o anumită situație sau vizavi de o problemă. Și o face cu atât mai des și mai cuprins de importanță cu cât crede mai tare că e un înțelept, un expert sau că are un ”doctorat” în școala vieții.

Cine sare cu sfaturi, într-un context terapeutic, nu oferă servicii de terapie psihologică, ci sfătuire amicală bazată pe intuiții și experiențe personale (chiar dacă practică (sau nu) sub titulatura de psiholog acreditat).

Recomandările sunt altceva. La fel și informarea psihologică cu rol educațional (psihoeducația). Ele sunt bazate pe experiența (sub)clinică și, de preferat, pe știința psihologică. Mai exact, recomandările și sugestiile ar trebui să fie bazate pe teorii psihologice corecte. Și, de fiecare dată, să fie oferite cu titlul de alegere sau opțiune. Niciodată nu sunt precedate de formula prescripțiilor moraliste ”ar trebui” sau ”trebuie”. Iar ele sunt oferite adesea la solicitarea explicită a clientului. Deși dacă se întâmplă sistematic, ceva ar putea fi „putred” acolo în acea relație. Și mă abțin de la posibile explicații.

Sfătuirea (anti-terapeutică) este atunci când terapeutul oferă clientului sfaturi despre cum acesta ar trebui să trăiască o viață mai bună. Sfatul poate lua forma directă a unui comentariu sau cea subtilă și aluzivă dintr-un comentariu. Dacă e aplicată ca tehnică de bază într-o terapie, încurajează clientul să se bazeze pe terapeut sau pe altii când caută răspunsuri sau soluții. Consecința constă în aceea că deturnează relația de ajutor, ca și conexiune mutual-colaborativă, înspre o relație inegală de dominare – supunere, în care clientul se află în poziția submisivă. În acest pattern, clientul încetează să-și mai cultive ce… ? Exact, autonomia și responsabilitatea, dar și motivarea intrinsecă pentru schimbare.

În încheiere să vedem câteva exemple:

  • ”Te afli într-o relație toxică. Ar fi înțelept să te desparți de el.”
  • ”Părinții tău n-au dreptul să te preseze în acest fel. Tu ar trebui să-i pui la punct”.
  • ”Dacă vrei să-mi știi părerea, cred că niciun bărbat n-ar trebui să te trateze cu așa dispreț.”
  • ”Ar fi cazul să-ți gestionezi furia, deoarece te va ajuta pe viitor în relațiile tale”.
  • ”În viața mea am aflat că e important să spun altora cum simt vizavi de situații. Merită să înveți și tu să faci la fel.”
  • Mi se pare gravă dependența ta de tutun. Primul pas, pe care îl ai de făcut, e să renunți la fumat. 
  • Familia ta nu te respectă, deși faci atât de multe pentru fiecare dintre ei. Poate ar fi mai bine să-i părăsești o perioadă ca să descopere cum e să trăiască fără tine.
  • Cred că ar trebui să te vezi cu mai mulți oameni. Să ieși și să-ți faci prieteni noi. O să-ți prindă bine.
  • O persoană asertivă se exprimă. Chiar dacă îți e frică, trebuie să faci asta. 
  • Nu cred că eu aș încerca așa ceva.