Mi-a venit să arunc un ochi (n-a mers, ochelarii au protestat) pe orarul de la celebra Harvard… pardon, Hyperion. Mă mai apucă uneori curiozități academice când mă trosnește plictiseala în moalele capului.
Și ce să vezi? A apărut un curs nou-nouț de psiho-aromaterapie. Nu la licență, ca să zici că experimentează. Nuuu. Direct la master în psihologie clinică!
Părerea mea e că merge perfect alături de cursul de psiho-diagnostic cu ansa. Pe cuvânt, cu ansa, așa umblă vorba. Am scris mai demult aici.
Și-acuma mă întreb, ușor amețit de niște arome imaginare cu lavandă și busuioc cosmic: o mai fi psihologie științifică pe-acolo? Că la Universitatea din București, dimpotrivă, s-au dat cu știința până au ajuns dependenți de măsurători. Totul trebuie cuantificat, poate și zâmbetele? Și suflețelele? În schimb, la Hyperion se respiră alt aer: mai volatil, mai parfumat, mai aromatic. O combinație subtilă între „stare de bine” și dermatită de contact.