Aud acele urari care se preumbla intre mintile oamenilor in forme articulate precum:
Craciun fericit, Liniste sufleteasca, Lumina si pacea si altele de acest fel.
Te intreb si eu, daca obişnuieşti să faci astfel de urări “Ce anume vrei sa-i comunici mai precis? ”
Ca să trec pe plan personal, nu pot pricepe la ce D-zeu te referi. Ar trebui sa înţeleg că îmi dezvălui o anume experienţă emoţională pe care o trăieşti în raport cu mine? Dacă da, care sau în ce fel arată? Vrei să fii mai specifică?
Are un sens când alături de urarea ta de bine (general) îmi transmiţi mai specific câteceva din experienţa ta psihologică vizavi de mine. Altfel, e o „poezie” fără simţire (fără minte) pe care ai învăţat-o social. Ea nu are un sens personal vizavi de mine, persoana care o primeşte. Personal şi persoana, mă înţelegi? Fără sinele personal (schimbător, desigur) orice fel de urare mi se pare goală de conţinut. Declar aceste urari ca fiind moarte.
Când mai transmiti vreo urare, sper să fie personalizată. Nu ştiu de ce, dar cred că şi ţie ţi-ar plăcea. Dacă o persoană contează cu adevărat pentru tine, îi vei transmite o urare personalizată. E adevărat, că urmează să reflectezi puţintel la experienţa ta (emoţională) interioară vizavi de ea. Prin comparaţie, e mult mai facil să arunci cu urările superficiale (şi goale de sine), deoarece aşa cere tradiţia.
Când o altă persoană îşi dezvăluie unele gânduri, emoţii şi percepţii faţă de tine, este o dovadă de onestitate emoţională. Împărtăşeşte cu tine din propria sa experienţă lăuntrică legată de persoana ta. Pe de altă parte, e o dovadă că tu, care primeşti, eşti o persoană vie (simbolic) în lumea interioară a altcuiva. Asta te poate ajuta psihologic să te simţi “vie”, o persoană vie în viaţa subiectivă şi intimă a altcuiva. Deoarece eşti “vie”, îi vei întoarce (poate) mesajul. Iar asta aprofundează (psihologic) o relaţie. O face vie!