Anunt matrimonial

Sa zicem, ca dai urmatorul anunt:

“Persoana bine intentionata cauta compania unui vegetarian, amator de sporturi extreme, caruia ii plac excursiile exotice, bun cunoscator de limba suahili si de istoria antichitatii si care sa stie sa cante la banjo.”

Faptul ca exprimarea din anunt este inteligibila, adica ”make sense”, asta nu inseamna ca persoana cautata, care intruneste conditiile, exista in lume (in realitatea de dincolo de tine, cea obiectiva). Cand ai redactat acest anunt, te-ai gandit totusi, cu speranta, ca persoana care satisface toate acele criterii ar putea exista printr-un colt al lumii. Dar faptul de a descrie o posibila persoana (care calatoreste in locuri exotice si care canta la banjo, vorbeste in suahili, e amatoare de sporturi extreme si pe dieta vegetariana) nu o face reala! Si, pentru ca nu te impaci cu aceasta posibilitate, te hotarasti sa adaugi urmatoarele cuvinte in completarea anuntului tau:

“…si care exista”.

Carevasazica, ai mai adaugat o conditie. Sa fi rezolvat aceasta cerinta problema existentei acelei persoane posibile? Oricum, e de la sine inteles, ca n-o sa te sune o persoana care sa-ti spuna ca satisface toate criteriile mai putin pe cel cu existenta! Descartes ar face galci de oftica. “Telefonul suna: eu gandesc (satisfac criteriile), deci (nu) exist”

E o ineptie, parca te aud… cu “a treia ureche”. Nici chiar ultima conditie (o insulta la adresa inteligentei, ce crezi?) adaugata nu ne arata vreo corespondenta cu planul realitatii. Este absurd sa crezi ca daca dai un anunt cu descrierea unei persoane, atunci aceasta exista in lume! Daca se intampla sa te simti amenintat(a) de aceasta idée, te poti refugia in traditia teologica cu larga raspandire potrivita careia, cu cat e mai putin probabil ca o idée sa fie adevarata, cu atat este mai meritoriu/virtuos actul de credinta pe care trebuie sa ti-l asumi pentru a o asimila.

In aceasta noapte soseste mosul Craciun incarcat cu daruri, ocolind milioane de copii pe criterii economice (GDP-ul) si criterii religioase (nu-s crestinati). “Faptul” (povestea) ca acest mos (psihopat!), cu fes rosu si consumand coca-cola (oare cine-o fi dentistul lui?), vine din Laponia (tara sau regiune?) cu sania trasa de reni, in frunte cu Rudolf cel cu nasu’ rosu, insotit eventuali de elfi (sau craciunite, depinde de fantezie), ajutoarele sale in basculatul de cadouri, face ca in realitate sa existe un astfel de individ? Nu, pentru nimeni care dispune de un dram de ratiune nu exista o confuzie intre povestea mosului si realitate. Cu toate astea, cand vine vorba de fiinta divina (indiferent de nume), brusc lucrurile nu mai sunt atat de clare?!