Există în limba română o expresie care s-a răspândit mai ceva ca pisicile pe internet: „cu drag”. La început a fost sinceră. O spuneai când ajutai un prieten, când făceai un gest frumos, când dădeai o cană de apă unui alergător însetat. Astăzi, o zici și când servești un rahat cu perje.
Deficit nu doar de buget, ci și de afecțiune? În această țară afecțiunea publică e văzută adesea ca slăbiciune. „Ce, mă, ești sensibil?”. Au împușcat ursoaica de pe Transfăgărășan. Se pare că se hrănise cu carnea unui motociclist. Insul se oprise aproape de dânsa având iluzia că se află la grădina zoo. În consecință, trei pui au rămas orfani și o așteaptă acolo pe șosea (update: au fost preluați de sanctuarul Liberty din Zărnești). Mulțumim autorităților, după cum le știm, săritoare, destoinice și zeloase în ale rahatului montan. Regulamentar, ce vă mai place! Mda, să fie cu drag!
Noi toți, se pare, ne-am găsit refugiu în această formulă magică: „cu drag”. Suficient de ambiguă ca să nu te compromită, suficient de blândă ca să pari civilizat. Aș zice că e echivalentul românesc al unui zâmbet forțat postat pe moacă când aștepți în lift și ești cu un coleg pe care nu-l suporți.
– Am plătit factura.
– Mulțumim, cu drag!
Aha. Cu dragul tău personal? Sau cu dragul contabilității?
Așa-i că m-ai visat peste noapte cum îți achit factura?
Cred că ar fi amuzant să pot crede cu adevărat în acest ”cu drag”.
– Bună ziua, aș dori să știu când ajunge echipa cu verificarea tehnică la gaze.
– Nu știu să vă zic. Dar aveți programare între ora 8 și 12.
– Știu, trebuie să păzesc casa patru ore în așteptarea măriei sale Echipa. Dar cam pe la ce oră?
– Nu știu să vă zic o oră exactă.
– Nu vreau ora exactă. Aș prefera un interval mai scurt.
– Eu pot doar transmite Echipei să vă sune pe acest număr.
– Bine, să mă sune Sfânta Echipă. Mulțumesc.
– Cu drag!
Se pare că tânăra a simțit pentru mine un val spontan de afecțiune. O fi de la vocea mea sexi – bună de radio din câte am înțeles? ”La revedere”, zic, visând, poate, că o voi revedea la o întâlnire siropoasă.
Uneori, am impresia că acest „cu drag” e versiunea pasiv-agresivă a unui rahat cu fundiță.
Guvernul actual ne va crește de la 1 august costul vieții de zi cu zi. Vom trăi mai prost, deoarece scumpirile vor veni ca un tsunami. Mulțumim, Ciolacu-Ciucă! Nu-i problemă, achităm noi risipa și incompetența voastră. Uite așa câștigă popularitate partidul extremist AUR. Sigur, cu rahat, ptiu! Cu drag…
Sau în mesaje de despărțire:
– Cred că avem valori diferite și drumuri separate în viață.
– În regulă. Cu drag.
Nu te mai poți despărți de un altul sau încheia orice interacțiune fără afecțiunea cu-dragului. Zău că strici mojo-ul autohton dacă nu-l dai afară pe gură. Dacă nu-l zici, ești un mistreț neprietenos, un maimuțoi, poate chiar un mizantrop.
Dar poate cea mai mare forță a acestei expresii este că funcționează indiferent de context. E elastică și adaptabilă. Uite așa, golită de sens. Un fel de „namaste” corporatist cu origini în customer support-ul autohton. Un memento că în era comunicării automate, empatia s-a digitalizat și a devenit opțională. Empatia nu mai contează atâta vreme cât ne putem lăuda cu afecțiunea omniprezentă.
Love is all around. Cu drag!