Să blamăm victima

Oamenii cu mintea lor puțină se grăbesc să arunce vina… Unde? În cada de baie? Pe geamul mașinii ca pe chiștoacele de țigări ori cănuțele cartonate de cafea? Pe victimă. Pe cuvânt, dau cu ”vina” în victima situației tragice (vezi cazul unui viol).
Blaming the victim reprezintă un comportament popular pentru credința într-o lume dreaptă. Oamenii au convingerea că lumea se dovedește dreaptă. Cu asta are legătură, printre altele, și Judecata de Apoi din religia creștină și legea echilibrului împrumutată din filosofia orientală de mișcările spirituale genul New Age. ”Trăim într-o lume dreaptă”, o credință ce presupune că relele, de la catastrofe naturale până la violuri, hoții și omucideri, sunt cumva provocate de victimele lor. ”Ele primesc ceea ce merită” ne învață folclorul. Sadic, nu crezi? Există și reversul în care succesul apare la aceia dintre noi care îl merită. Cine vrea venituri câștigate ușor și ”remote” (=succes) s-ar putea angaja la Partid ca postac de te dai pe net ca să faci mac-mac ori trol care dă cu vitriol.

 Această credință vine din iluzia de control sau exagerarea percepțiilor de control pe evenimente și oameni. Faptul că oamenii pot fi răniți de forțe (circumstanțe) care sunt dincolo de controlul nostru ne face temători. Și urgent căutăm explicația prin atribuirea cauzei în victime. Neavând acces la circumstanțe, din economie cognitivă ne rămâne să atribuim cauza în oamenii ajunși victimele acelor circumstanțe. Ne vine dificil să acceptăm că lumea e injustă și incorectă, iar evenimentele sunt probabilistice, fiind influențate de o multitudine de factori dintre care activitatea umană e doar unul.

Să vedem câteva exemple de atribuiri în baza credinței într-o lume dreaptă:

  • victimele violurilor s-au îmbrăcat seducător.
  • oamenii au o anume boală deoarece au primit o șansă la evoluție spirituală.
  • necazul tău e o lecție de viață karmică.
  • ce oferi, aceea primești.

Și, desigur, ideea de bază a mișcărilor spirituale de tot felul e că noi ne creăm propria realitate. Primești din partea Universului, evident pentru dânșii e că trăim într-un univers conștient, ceea ce manifești din suflet. Dacă al tău copil tocmai s-a îmbolnăvit cu stafilococ auriu la maternitatea Giulești, atunci e pentru că asta își dorea el. El a creat realitatea ca o lecție pentru tine, părintele. Da, ca să devii mai responsabil.

Care e beneficiul psihologic al acestor oameni? Iluzia că au control. E mai reconfortant să blameze pe alții pentru dezastrele în care ajung victime decât să înfrunte o realitate rece. Că trăim într-o lume injustă (din perspectiva morală) în care evenimentele se petrec aleator.