Goana dupa “aur” (abc files)

18 October 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Psihologia sanatatii.

Exercitiul fizic amplifica puterea de procesare a creierului.

Nu. Nu este o epifanie personala. Este un principiu statuat (cu suport empiric) in psihologia sanatatii (este o regula a creierului, vezi Brain Rules, J.Medina). Daca as fi profesorul acestui curs academic, primul lucrupe care l-as face la inceput de ora ar fi urmatorul:  sa-i invit pe studenti sa realizeze trei minute de genuflexiuni.(ma gandesc sa risc o astfel de invitatie; hihi!)

Ma astept, ca urmare a unor viziuni mistice, stimulate de ingestia de ciupercute halucinogene, ca salile de miscare/exercitii fizice vor fi, cat de curand, la fiecare intersectie.in curand, te vei impiedica de ele, iar intr-un viitor poate ceva mai indepartat vor fi prezente in toate cladirile de birouri.

Cum imi place sa cred ca sunt sincronizat cu ritmurile universului, m-am orientat catre cursuri de optimizare cu exercitiu fizic, imprumutand din practica hatha yoga o serie de tehnici in acest sens pe care le lucrez impreuna cu membrii grupului ABC. Da, da, grupurile de optimizare personala in care participantii stau cu orele in sezut, iar sezutul in scaunel, vor fi istorie. Iar eu m-am hotarat sa fiu printre primii(primul este profesorul de psihologie, code name Aghiuta) care adopta alternativa sanatoasa a miscarii fizice combinata cu dezvoltarea personala si antrenamentul de orice fel (goana dupa sanatate- un fel de aur).

In continuare urmeaza cateva argumente.

Te poti gandi la creier ca la un procesor Intel Pentium cum probabil are laptop-ul / notebook-ul tau. Sa ne imaginam ca ai facut rost, cu ajutorul unor prieteni de la Microsoft, de un program pe care daca il rulezi cand si cand (?) viteza de procesare a datelor creste. Daca ai un procesor Intel de 1861 Mhz, deoarece rulezi acel program, cresti puterea procesorului la 2,2 Mhz. Asa este cu exercitiul fizic care contribuie la puterea de procesare acreierului.

Sper ca nu crezi ca acea idee este o scorneala a mintii mele la fel cum relatia cu orificiile (oral, anal) era pentru Freud o forta ce modela personalitatea umana. J). Istoria noastra evolutionista ne arata ca specimenul homo sapiens (incepand cu hominizii) facea miscare, dar nu pentru mentinerea conditiei fizice, era un beneficiu secundar de care dumnealui nu se sinchisea, ci pentru hrana. Strabunicul si strabunica calatoreau pe lungi distante in cautarea hranei. Daca strabunicii (genului homo) se miscau, ce fel de miscare facea si pe ce distante?

Cel mai adesea, stramosul tau, facea lungi plimbari pe distante de in jur de 10-20 de km zilnic pentru barbati si in jur de 5-10 km la femei. Sa ne amintim (cu ghilimele) in ce conditii facea miscare. Nu existau orase acum 100 de mii de ani, asa ca homo sapiens calatorea prin jungle si paduri, traversa ape curgatoare, zone desertice, muntoase, infruntand frigul, arsita soarelui si, mai ales, pradatori, alte animale sau indivizi din alte triburi. Pe o distanta temporala de 2 milioane de ani, incepand cu primii hominizi, omul s-a miscat constant in acest mediu imprevizibil (si periculos), simultan cu dezvoltarea abilitatilor cognitive, la nivel cerebral culminand cu evolutia unui cortex prefrontal.

Oamenii de stiinta s-au intrebat daca nu cumva exista o legatura intre miscarea fizica si abilitatile cognitive. Oare dezvoltarea cognitiva (uluitoare) nu cumva s-a produs pe fondul exercitiului fizic constant? Nu e usor sa raspunzi simplu cu Da sau Nu ori, probabil, deoarece ai nevoie de dovezi. Iar pentru dovezi apelam la metoda stiintifica (ori la banca de date a universului, daca detii o buna relatie cu spiritul superiorJ).

Fiind o intrebare complexa, oamenii de stiinta au luat-o pe ocolite si s-au intrebat cum se face ca unii oameni imbatranesc “frumos” (conditie fizica si o minte vie sau atentia alerta si memorie buna!), iar altii nu. Dupa cum bine intuiesti, deoarece primii, cei care imbatranesc frumos, au un stil de viata activ, nu sedentar. Fac miscare in mod constant de cateva ori pe saptamana (cel mai putin) si au proiecte in care se implica.

Principalul motiv este ca exercitiul optimizeaza fitness-ul cardiovascular, ceea ce reduce riscul unor boli cardiovasculare ori unor leziuni. Alte studii arata in mod consistent ca oamenii care fac exercitii constant, se descurca semnificativ mai bine comparativ cu oamenii sedentari la testele de abilitati cognitive precum capacitatea de rationament, memorare, rezolvare de probleme, focalizarea atentiei.

In prezent, aproape sigur, daca vei face un scurt sondaj (cu esantion aleator in strada), vei afla ca oamenii considera valoros pentru sanatate exercitiul si miscarea fizica. Majoritatea cred ca miscarea fizica e valoroasa pentru sanatate, insa, vei fi surprinsa sa afli, ca mai putini dintre ei fac miscare sau practica un sport in mod sistematic. Oare de ce stau lucrurile astfel? Unul din motive general-valabil, desi nu am facut un sondaj, ar putea fi urmatorul:

Tendinta (ancestrala) la lene. (no offense)

Miscarea de dragul sanatatii nu reprezenta o necesitate. Stramosii nostri se miscau, deoarece cautau in permanenta hrana; hrana care avea prostul obicei sa alerge iute si cat mai departe, asigurandu-se, la randul ei, de propria supravietuire.

Tu, in prezent, nu ai nevoie sa alergi (sau sa te misti “prea mult”), intrucat hrana chiar si cu picioare (si aripi) sta impachetata in frigiderele din supermarket. Mai mult, pentru ea nu esti nevoita sa concurezi cu nimeni, cel mult sa astepti “cuminte” la coada. Ce crezi ca faceau ei, hominizii, cand aveau hrana din belsug (lucru mai rar)? Leneveau. Cum? Ti se intampla si tie?

Creierul de mamifer sau elefantul (cu imprumut de la Jonathan Haidt) nu cunoaste conceptul de sanatate sau de intretinerea fitness-ului cardiorespirator. Elefantul nu este capabil sa-si reprezinte scopurile pe termen lung si de aceea, nu-si poate reprezenta (nu are instrumente cognitive) viitorul si faptul indiscutabil al imbatranirii. (orice cal ajunge martoaga)

Tu poti intelege importanta sanatatii in prezent si pentru viitor (la nivel de neocortex), insa, frecvent, te confrunti cu lenea elefantului (in capul tau exista un creier de mamifer). Provocarea pentru tine este cum sa faci, astfel incat elefantul sa se puna in miscare (de dragul sanatatii din viitor). Oare esti posesoarea unui caine? Cum faci astfel incat cainele tau poate executa tumbe?

Il momesti, cum se zice, in termeni populari. Ii creezi asteptarea unei recompense cu conditia executarii unei anumite sarcini. Imaginandu-ne ca am depasit dificultatile motivarii “elefantului” (o discutie lunga si costisitoare la propriu), ne putem intreba “Care este acel tip de exercitii si cantitatea de timp alocata pentru a obtine beneficiile (de sanatate)?”

Reformuland intrebarea, doar de dragul suspansului, la persoana intai: Ce fel de exercitii sa fac si pentru cat timp, astfel incat sa-mi mentin conditia fizica?

Orice fel de exercitiu este bun, iar timpul alocat la un nivel modest pare a fi de 2-3 sedinte pe saptamana a cate (in medie) 30 de minute; acesta ar fi standardul de aur din laboratoare. Insa, chiar si 5 minute zilnic de gimnastica sunt valoaroase in raport cu nimic, dupa cum 30 de minute de mers pe jos (aproape) zilnic aduce un spor la sanatatate comparativ cu sedentarismul.

Insa, nimeni nu te impiedica sa exersezi mai intens. Daca adaugi in programul tau zilnic de la cateva minute pana la un sfert de ora zilnic ar fi un lucru extraordinar, poate, mai uluitor decat aterizarea extraterestrilor din Area 52, ca sa nu ma comentez de sosirea lui Iisus in viitorul apropiat.

Cinci minute ar reprezenta doar primul pas. Un pas mic, dar valoros. Vei ajunge, treptat, la 30 de minute aproape zilnic si, de ce nu, chiar 60 de minute in fiecare zi (5 – 7 zile pe saptamana). Daca reusesti doar 5 minute zilnic sa faci exercitii fizice, cele (aprox) 10 trilioane de celule din corp vor fi cu siguranta bucuroase!

 


Comments are closed here.