cum psihologii și terapeuții inventează probleme oamenilor

Urmează un articol scandalos. De acum înainte, mă voi deplasa deghizat și, câteodată, invizibil.

Pe principiul ”Dacă n-ai o cocoașă, ia d-aici una” cu corolarul ei ”Dacă ai una, mai poți duce o alta” lucrează o bună parte din ofertanții industriei de dezvoltare personală, medicină alternativă, terapie, training și coaching. Să nu uităm că ei sunt nevoiți să facă marketing, deoarece vor să supraviețuiască și, evident, să prospere. Inventează o problemă, ca apoi, să-ți ofere soluția… dacă plătești. Și nu-i condamn, ci doar te avertizez asupra tendinței lor de a-și confunda practica cu comerțul la bucată.

Mai înainte de orice, aplică o gândire alb-negru, simplificând varietatea și nuanțele situațiilor de viață, dar și diferențele individuale. Apoi, fabrică rețete simpliste și suficient de vagi, pe baza unor studii de caz sau experimente dubioase, ca oamenii, fără niciun efort (cu excepția unor sume), să-și ghideze viețile după ele. Nu în ultimul rând, cer dedicație totală clientului și îi promit beneficii mirobolante. Mesajele lor sunt excepționale, înălțătoare, garantează un succes fulminant și eficiență maximă. Iar dacă nu merge, atunci nu te-ai implicat suficient sau ai o problemă mai profundă. Și au o grijă infinită de a face din țânțar armăsar. Orice conflict, ceartă, emoții sau gânduri, amintiri sau visuri devin ”problemele” tale. De regulă, ele au rădăcini în copilăria timpurie, ba chiar, în istoria generațiilor anterioare. Alteori, sunt probleme karmice, de evoluție spirituală ori de natură energetică.

Am cules aici o parte din ele, încercând să fiu cuprinzător.

  • Emoțiile negative sunt toxice. Nu vrei să le schimbi cu cele pozitive? Ba cum să nu. Emoțiile pozitive înseamnă fericire.
  • Ai o gândire pesimistă. Puțină infuzie cu afirmații pozitive? Optimiștii au o imunitate mai bună.
  • Te-ai îngrășat și ai depășit pragul optim din indexul de masă corporală. Mănânci ca să-ți compensezi nevoia de afecțiune din relația cu mama. Nu că ai pragul sațietății dereglat sau programul indisciplinat.
  • Ești mai distantă cu partenerul. Ai fost carențată afectiv de maică-ta. Nu că ești surmenată de zecile de ore peste program.
  • Preferi solitudinea? Nu e bine. Mai ieși și tu cu prietenii. Să ai mulți prieteni duce fericire.
  • Ai relații dificile? Cine nu are, de aceea, merită să faci o schimbare. Ele pot fi armonioase.
  • Există inteligența emoțională. Ai competențe de așa ceva? Nu, prin urmare, merită să le dobândești ca să ai succes. Idem în privința stimei de sine. Idem lidership.
  • Există well-being. Și el trebuie crescut. Servește niște mindfulness (ups!).
  • Ești fericită? NU, pentru că n-ai sens în viață. De unde poți învăța cum să-ți creezi o viață cu sens.
  • Ai copii? Știi ce e bine și ce nu vizavi de creșterea lor? Ai îndoieli. Firește, doar nu te-ai născut ”părinte”. Dar, poți participa la ateliere unde înveți să fii un părinte competent.
  • Copilul tău are probleme la școală? Din cauza ta. E ceva ce faci greșit. Merită să afli.
  • Simți că ceva e-n neregulă cu tine? E aproape cert că simți, ne-fiind decedată. OK, înseamnă că ai probleme, una din următoarele categorii: cu atașamentul de mama, cu complexele, cu înțărcarea, cu istoria strămoșilor, cu traumele copilăriei și cu, bineînțeles, karma.
  • Ai pățit un necaz? Cine nu are parte de necazuri și suferințe? Evident, e o traumă. Ba chiar, ai o lecție de viață de însușit. Trebuie s-o înțelegi, dacă nu cauți mesajul abscons, se va repeta.
  • Ai o problemă medicală? Un simptom fizic? E limpede o somatizare, adică inconștientul îți transmite un mesaj. Dacă îl decriptezi, te vei însănătoși.
  • Ai un simptom ”psihic”? În spatele lor se află cauze psihice ascunse în inconștient. Trebuie să sapi după ele. Altfel, îți trece simptomul, dar nu și cauza.
  • Ai probleme de intimitate erotică? Ai fost abuzată când erai foarte mică.
  • Vrei să fii fericită? Adică ești nefericită. Să vedem ce putem face pentru tine.
  • Amâni sarcinile de serviciu? Cine nu le amână? Mai ales când ești obligat.
  • Nu reușești să-și termini treburile? Ai o problemă cu prioritizarea. Nu, nu cu volumul lor.
  • Nu faci ceea ce îți propui sau nu renunți la țigări. Ai o problemă de voință. Urmează să-ți antrenezi autocontrolul.
  • N-ai probleme? Evident, ești un tip narcisic!

Observi nota lor comună? Mai citește o dată. Știu că ai sărit unele punctulețe. În oricare caz, tu te-ai stricat și trebuie să fii reparat. Semeni cu o mașină. Ești evaluat de specialist, care îți indică defecțiunea (la cutia cu maimuțe). Cum putem numi acest tip de abordare? Mecanicistă. Mecanicul privește la clientul său ca la un obiect stricat. Nu e cazul tău, zici, că tu preferi o abordare umanistă. Ești sigură?

De ce să fie toate astea ”probleme” pentru care, dacă dispui de ceva bănuți (uneori, o căruță!), ar trebui să consulți un psiholog/terapeut? Nu oricare om de pe această planetă iși dorește fericire, are parte de necazuri, are dificultăți în relații, probleme medicale, capricii și toane, indecizii, dileme și dorințe de împlinit?

Multe din aparentele probleme sunt capricii ale existenței umane. Nu orice reprezintă o problemă pentru care trebuie să consulți un specialist. Asta pe de-o parte.

Pe de alta, dacă te uiți la ”problemele” de mai sus în termenii filosofiei contextual-pragmatice, vei afla că definirea problemei depinde de drumul fiecăruia (contextele particulare din existența sa). Înseamnă că vrei să o iei într-o direcție și te oprești într-un obstacol. Vrei să o iei spre Baia Mare, dar te-ai nimerit la o răscruce. E o problemă pentru tine, nu și pentru mine care vreau să ajung din dormitor în bucătărie ca să-mi prepar un ceai. Și nici pentru un altul echipat cu GPS.

Spre exemplu, dacă ai o problemă cu intimitatea, nu e o problemă decât dacă vrei să cultivi o relație intimă cu partenera ta. Dacă nu-ți dorești o relație de termen lung, fiind pasionat(ă) de veverițe, atunci n-ai o problemă. E o problemă că te sperie eșecul? Nu, cine își dorește să rateze?! Dar devine o problemă când frica anticipativă îți blochează participarea la un examen.

Sau, dacă procrastinarea este (sau nu) o problemă, depinde de ceea ce vrei (sau ce prețuiești). Vrei să fii tipul extrem de harnic? Vrei să fii tipul care își face datoria precum mașina de spălat rufe? Dacă ai anxietate, dar tu stai acasă, deoarece lucrezi în biznisul cu traduceri, mai este starea anxioasă o problemă? Nu, dar declară asta de față cu un psiholog clinician sau un psihoterapeut (o bună parte din ei). Este tăcerea într-un grup o problemă? Nu, bineînțeles. Dar, să vezi cum trag unii de tine ca să vorbești. Evident că dacă ieși pe scenă ca să ții un discurs, devine o problemă. Mai ales, dacă jobul tău depinde de discurs.

Înțelegi? Fără îndoială, acest blog e citit de oameni cu minți agere. Obstacolul care îți blochează drumul poate fi definit în termenii unei probleme. Înainte de a crede că ai o problemă, deoarece așa te încredințează făcătorii de bine, caută să afli unde vrei să ajungi sau ce fel de persoană vrei să fii, iar dacă ceea ce numești ”problemă” îți stă în cale, te înfrânează sau te blochează în vreun fel, atunci merită să consulți un specialist. Nu un făcător de bine! Împreună puteți examina obstacolul, căuta soluții și testa în realitate sau, uneori, doar mental (dar nu pe tărâmuri astrale).

Iar dacă vrei să ajuți cu adevărat un om și nu te-ai ofuscat de cele scrise, atunci intuiești următoarea idee. Nu vei mai privi la clientul tău ca la o problemă, ci ca la un asfințit (sau răsărit) de soare. (ceea ce nu justifică deficitul de problem-solving).