Ce ne invata o profesoara “ponosita” de la Stanford despre dezvoltarea personala?

14 February 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Gandire Critica in Psihologie.

Ca sa cresti emotional sau psihologic, petrecand doua zile intr-un grup de dezvoltare personala, ar fi simpatic ca de la bun inceput sa dispui de un anume fel de credinte. Sa detii un echipament mental orientat spre crestere sau ceea ce Carol Dweck, o profesoara “ponosita” pe la si mai ponosita universitate americana Stanford, numea MINDSET orientat spre crestere versus MINDSET fix. (vezi cartea “Mindset. The New Psychology for Succes”)

De la bun inceput sau, daca nu-l ai, deoarece esti rezultatul sistemului nostru de educatie care recompenseaza rezultatele/calificativele si, in rest, sanctioneaza, poti invata sa-ti modifici setul mental fix cu unul orientat spre crestere. Vorbesc in dodii? Dodii, nu zodii,mai calule de lemn sau iapa, ca sa evit discriminarea de gen.  Daca te simti iapa ori cal, ma tem ca ai tulburari de identitate, deoarece ai sarit peste conditia ca si cum din perspectiva realitatii mele obiective si adevarate, care cum ar putea fi, din moment ce, eu sunt centrul universului?! (glumesc, da?)

Sa zicem ca ai unele trasaturi cabaline, mai ales daca esti nascuta in capricorn sau ai un ascendent aici. Merge si sagetatorul in ipostaza lui de jumatate cal. Dupa acest intermezzo cabalino-astrologic (ne-necesar, de acord), sa luam calitatea organizarii si ordinii. Vrei sa devii o persoana mai ordonata si mai organizata. Mai intai, ti-ai facut o astrograma? Daca nu e posibil, tu fiind in stofa ta o persoana spontana, creativa, artistica cu inclinatii dramatice si tragicomice? Si daca e posibil, oare ce e de facut? Care ar putea fi acele comportamente pe care urmeaza sa le pui in practica?

Sa apelam, in acest demers de dezvoltare personala (cum? La voi, la dezvoltare personala, e despre mama si tata, bunici si pisici?!), la modelul Big Five ca sa aflam de superfactorul Constiinciozitate unde avem fateta numita simtul ordinii care este descrisa printr-o serie de comportamente.  Oh, STOP, am ajuns prea departe! Inainte de a pune in practica comportamente specifice ordinii si organizarii (luand ca reper modelul Marelui Cinci), ar fi simpatic sa diagnosticam mindset-ul cu care operezi in acest sens. Daca nu facem aceasta trebusoara, te vei apuca de lucru (de dezvoltare personala) si vei renunta urgent in cazul in care detii un set mental fix.

Sa crezi ca nu poti schimba sau imbunatati trasaturi, abilitati si competente inseamna ca operezi cu un mindset fix. O persoana care, in schimb, crede pe dos, inseamna ca opereaza cu un set mental orientat spre crestere. Tu crezi ca poti deveni o persoana mai ordonata si mai organizata, deoarece crezi ca poti fi capabila, iar aici ne amintim de auto-eficienta (conceptul introdus de Albert Bandura, un mosulica tot “ponosit”, de pe la Stanford), de effortul necesar a fi investit pe o baza constanta in cultivarea unor obiceiuri de ordine si organizare. Obiceiuri, am scris, adica o serie de comportamente rutiniere.

Nu, imi pare rau, esti in iluzie sa crezi ca poti schimba orice (te poti dezvolta), daca reflectezi si judeci si ai insight (celebrul “aha”) si re-traiesti experiente din copilarie sau adolescenta. Emotiile, sentimentele si trairile de orice fel pot fi reglate sau modificate de la nivelul cognitiv, dar indeosebi de la nivel comportamental. (precizare pentru prietenii terapiilor experientialiste sau cursurilor de dezvoltare personala bazate pe tehnici experientiale).

Nu am incredere in dezvoltarea personala efectuata la finaluri de saptamana. Asa cum o floare nu face flori in cateva zile, oricata grija si afectiune i-ai oferi tu, gradinarul, la fel orice fel de trasaturi sau abilitati nu apar in cateva nopti.

Tu iti iubesti copilul doar vineri seara, sambata si duminica? O data pe saptamana sau la doua saptamani? Se intampla cumva sa-ti hranesti progenitura o data pe saptamana? Si atunci, cate patru sau opt ore pe zi? O floare creste doar vineri seara si din nou, eventual, vinerea viitoare? O fiinta sau un organism se hraneste sau primeste hrana aproape zilnic. Iar omul nu e o fiinta diferita, de pe alta planeta, care functioneaza in metabolismul sau (psihologic si biologic) complet altfel de mamiferele de pe pamant.

Ce poate fi mai evident in procesul cresterii? Realitatea ne ofera un suport empiric evident, un temei solid pentru un demers al dezvoltarii personale sistematice (aproape zilnice). Iar in acest demers, setul mental de crestere este vital pentru rezultate durabile, care pot fi mereu si mereu imbunatatite, deoarece continui sa inveti. Nu esti (sau nu crezi despre tine) o fiinta completa si nici invatata, dar ai incredere ca poti invata sa devii asa cum iti propui. Mai ordonata, mai bine organizata? E doar un exemple printre mii de situatii in care oamenii isi doresc o schimbare in stilul de viata, in dezvoltarea lor personala si profesionala. Este o mare pacaleala sa credem ca daca intelegi, ai un insight ori daca iti petreci cateva ore interesante intr-un grup de weekend (de dezvoltare), vei fi o persoana cu alte obiceiuri sau ca vei intruchipa abilitatile si calitatile visate.

O schimbare reala si durabila (da, exista si schimbari aparente si temporare) in obiceiuri, in trasaturi, in abilitati nu este posibila decat prin efort sistematic (cand exersezi aproape zilnic), impacata fiind simultan cu posibilitatea de a gresi sau de a esua pe parcurs.

Ce asezi pe primul plan? Succesul sau provocarea? Ce conteaza mai mult pentru tine: sa ai succes sau sa ai parte de provocare?

Nu citesc minti (decat cu ajutorul teoriei mintii, nu canalelor cuantice), dar banuiesc ca, in mod spontan, ai ales succesul. Sper sa ma fi inselat. Insa, daca banuiala mea s-a adeverit, am incredere ca poti schimba setul mental fix cu unul de crestere. Merita efortul!


Comments are closed here.