Urmează să predau pe acest semestru ore de practică profesională. Cum mi-ar plăcea ca studenții să nu practice vrăjitorii (cu gir academic!), voi preda dezvățul și re-învățul psihologiei. Odată ce vor avea instrumentele de gândit corect, vor alege ei, ce să creadă și ce să facă mai departe.
Mă pregătesc pentru ultima, probabil, experiență universitară. Mă rușinează formele nude, iar non-sensul mă lasă, prea des, la temperatura unui batracian. (noroc cu cititorii acestui blog). Tinde să-mi fie crystal clear cum cariera academică (și de orice fel) se îndepărtează de esența ființei mele, care îmi dictează tot mai des să-mi asum, în schimb, rolul de profesor non-formal (care predă unor studenți lăbărțați prin perne și pe izoprene). Îmi va crește și ”binele”, fiindcă în rolul formal trebuia să pun note, ceea ce-mi dădea dileme și migrene.
Suportul de curs va fi o carte scrisă de profesorul Keith Stanovich (University of Toronto). E un nume celebru, de care ai auzit probabil, dar nu la noi. Cartea dumnealui How To Think Straight about Psychology, ajunsă la a zecea ediție, merită s-o citești dacă ai un interes oricât de mic în psihologie sau în știință.
Dacă ai auzit de Stanovich, atunci știi de efectul Matei în privința citirii la copii. Nu, nu sună clopoțelul? N-ai învățat la cursul de psihologie educațională? Nu-i bai, într-un articol cu titlul ”What reading does for the mind” (2001) poți afla cum copiii care citesc sistematic, dacă au deprins precoce abilitățile de citire-înțelegere, dobândesc abilități cognitive ce îi propulsează în fața copiilor care au întârziat.
„Decriptarea” precoce a codului pronunție-sunete-înțelegere întărește pozitiv bucla de feedback, generând o cascadă de efecte în variate domenii cognitive. Vietatea a deprins pronunția și înțelegerea de cuvinte, iar asta se simte bine, fiind și o abilitate validată socială, ca apoi să avanseze cu cititul. Iar pe măsură ce avansează și învață noi cuvinte, citește tot mai mult și înțelege tot mai multe idei complexe. Abilitațile de lectură și comprehensiune cresc împreună prin lectură sistematică, devenind un obicei de viață, iar asta influențează puternic, de exemplu, rezolvarea de probleme.
Ce te faci când pasiunea lui e tableta? Ajută textele citite digital la înțelegerea ideilor?
Dacă e să ne luăm după un studiu, publicat în International Journal of Educational Research (2012), nu ajută comparativ cu lectura textelor tipărite. Studiul experimental (by the book) a fost derulat de cercetători norvegieni pe 72 de elevi din două școli primare. (v. aici). Au ajuns la concluzia că studenții care citesc textele în print scorează semnificativ mai bine la testul de comprehensiunea lecturii comparativ cu studenții care au citit texte digitale. Mai pe larg pe topica ”paper vs digital reading”, poți citi acest articol publicat acum patru ani în Scientific American.
Lectura presupune efort mental susținut. Vitezo-citirea, pe diagonală sau prin ”fotografierea textului”, e o fantezie. Cine o cumpără se amăgește. Înțelegerea unui text înseamnă viteză mentală lentă care descrește invers proporțional cu măsura complexității ideilor. Elevii care răspund repede nu sunt neapărat mai sprinteni la minte. Mai probabil e că exersează mai mult (sau cunosc deja exercițiile) și se simt mai relaxați (sau mai puțin anxioși) vizavi de posibila greșeală comparativ cu ceilalți mai puțin norocoși, dar nu mai puțin ageri.
Totuși, vestea bună din cercetările lui Stanovich (et al) e că, indiferent de măsura istețimii, copiii pot dezvolta abilități de înțelegere verbală, vocabular, dar și structuri cognitive prin simplul act al cititului. Aceasta e o descoperire uluitoare, deoarece aceia care nu prind ”fereastra” la citit, vor putea recupera mai târziu dacă citesc sistematic. (altfel nu, și rămân cu ochii beliți în ecrane și cred toate balivernele din anumite emisiuni tv).
Simpla lectura poate ajuta copiii să compenseze pentru abilitățile cognitive modeste prin construirea de vocabular și a cunoașterii generale. Pe scurt, abilitățile cognitive sunt puternic modelate de simplul act al lecturii.
Considerând ideile de mai sus, ce îți rămâne să faci în privința puiului de om? Să-i îndeși pe gât lectură obligatorie? Dacă vomită?! Ți-aș povesti, zău că mă înghiontește, dar nu mă lasă unele obligații.