ce alte iluzii se mai vând prin piața de psihologie?

Mă pregătesc să lansez un Podcast. În căutările de pregătire ajung la podcast-uri din țărișoara noastră unde dau peste Mind Architect by Paul Olteanu. L-am luat mai demult în vizor, fiindcă, după cum mă știi, sunt un ins cu suflet mic și muritor. Sufăr de bube dulci de la invidie ne-integrată, probabil de penis, și mă pun din prezumțiozitate contra la orice devine mainstream. E limpede că am o traumă transgenerațională pe relația cu autoritatea paternă.

Domnul Paul Olteanu e probabil un bun comunicator și reușește să te facă să crezi în ”expertiza” lui. Cu condiția să te fi născut… acu două zile. Popularitatea dumnealui vine din biznisul de profil pe bază de publicitate en-gross. Având un bun marketing, vinde și promovează conținuturi de neuroștiință și psihologie aplicate în viața de zi cu zi. În loc să asculte neuro-bălmăjeala domnului mai sus menționat, un public mai serios ar putea alege lectura unei cărți precum ”Incognito. Viețile secrete ale creierului” (2016 în versiunea românească) sau ”The Brain. Story of You” (2015). Autorul lor e David Eagleman, un scriitor și comunicator autentic pe neuroștiințe. Nu de altceva dar predă treaba asta la Stanford. Poate înseamnă ceva.

Mai nou, domnul Olteanu predă și Process Communication Model (PCM), iar asta spune multe despre educația lui științifică. Acest PCM este o altă iluzie vândută de prin 1970 de un psiholog american, pe nume Taibi Kahler, care se poate lua de mână cu fondatorii NLP, o altă iluzie mega-populară. Dânsul și asociații susțin că PCM ar avea o bază științifică și se laudă pretutindeni cu faptul (real!) că NASA a implementat modelul ca să-și facă echipe eficiente. Nu că asta ar reprezenta o dovadă științifică. Mai se întâmpla și în urmă cu juma de secol. Zău că disciplina psihologiei a mai evoluat între timp.

Am auzit de acest PCM acum 15 ani, când abia intrase pe piața neaoșă de training soft skills și psihologie de butic pe vremea când mă trezeam dintr-un serial de iluzii. De atunci încoace, am tot comentat critic despre alte modele la fel sau poate chiar mai populare decât PCM. El vine pe aceiași linie de tren (moartă) ca programarea neurolingvistică și analiza tranzacțională. Popularitatea lor nu reprezintă o dovadă științifică.

PCM e un model de personalitate și intervenție pe comunicare în funcție de tipurile de personalitate născocite din observațiile personale ale lui Taibi Kahler. Observațiile dumnealui nu s-au oprit aici, ci au fost completate de imaginarea unor explicații motivaționale pentru fiecare tipar în parte. Unica legătură pe care o are cu știința personalității e una de leuștean. Nu cred că e cazul să compari cu modele de personalitate ca Big Five sau HEXACO. Tendințele comportamentale, potrivit Big Five, pot fi observate nu doar la primatele umane, ci și la cimpanzei și alte maimuțe, elefanți, delfini, câini și pisici. Cu alte cuvinte, chiar și o pisică poate fi mai introvertită față de o alta mai extrovertită. Una pare mai afabilă, iar o alta mai ursuză. Faptul că modelul lui Kahler a fost preluat și aplicat prin corporații pe echipe manageriale, în coaching dar și psihoterapie, reprezintă o dovadă a unui excelent marketing, dar NU dovadă științifică.

O analiză critică a acestui model poți citi pe academia.edu. Aparține profesorului Piet van der Ploeg de la Universitatea Groningen. Fiind profesor și cercetător la școala de educație a unei bune universități olandeze, dintre acelea la care se înghesuie tinerii noștri de astăzi, presupun că știe ce face. Pe scurt, ne demonstrează că este o pseudoștiință. În alte cuvinte, e o iluzie bine vândută.

Nu mi se pare corectă vânzarea de iluzii. Vânzătorul profită de naivitatea unor oameni. Dar să nu-ți închipui că mă albăstresc de nervi. Fiecare e ”liber” să aleagă în dreptul lui; poftim!, cred în această iluzie (vezi o carte celebră printre iubitorii psihologiei științifice) și o mai ”vând” și altora. Bineînțeles că e altă mâncare de pește. Liberul arbitru (cu limitele lui) nu e doar sentimentul că poți alege, ci mai ales o valoare și reprezintă chiar un drept universal. Să alegi o iluzie ca PCM, acuma, fiind conștient de iluzie, poate fi semn de… Te las să completezi.