Am râs cu lacrimi de ce-a scornit mintea românului despre liderul PSD, amicul nucilor de cocos. Redau în continuare un banc până nu apare vreo lege a cenz-urii: ”De ce are LD gresie în toată casa? Pentru că îi e frică de parchet.”.
Uite că m-am pricopsit cu o belea. Ori de câte ori voi mânca nuci de cocos, îmi va veni în minte acest amic al nucilor de cocos. Vai! Acuma, îmi vine să le evit. Te-ai prins că nutresc o infinită admirație pentru acest personaj.
Și, dacă tot veni vorba, unde-i acest domn e și o doamnă, cel mai adesea, doamna premier, devenită cea mai căutată stea de pe bolta cerească a politicii neaoșe. Am auzit că unii oameni ies afară seara târziu și o caută pe cerul înstelat cu privirile și telescoapele. E o sursă de inspirație îndeosebi pentru elevi, dar și pentru aceia dintre noi care vor să se simte privelegiați că această doamnă conduce țara… probabil pe ultimul drum. Care drum?! Îți scriu și un banc cu dânsa, dar promite-mi că te abții: ”VD urcă scările: Acesta e etajul trei? Nu, e patru! Și unde etajul trei?”. Hai că m-am activat, mai citește unul:
”VD intră în aprozar:
– Bună ziua, aş dori nişte cartofi.
– De cât? întreabă vânzătoarea.
– Decât cartofi!”