(preluare de pe blogul gazduit de wordpress).
Teoria orgonului a fost propusa de Wilhelm Reich in 1930. Reich, psihanalist si psihiatru, membru in cercul apropiatilor lui Freud cu care a colaborat in 1920, a extrapolat conceptul de libido la o forta biofizica care a devenit mai tarziu, o forta universala a vietii. Freud nici nu a vrut sa auda de o asa gogomanie, fiind un tip principial care (re)tinea strans (analitatea freudiana) la ideile sale, si l-a indepartat din comunitatea psihanalistilor de la Viena. Conform teoriei lui Reich, orgonul reprezenta o energie care se afla pretutindeni si care organizeaza materia, fiind antientropica, de la cele mai mici unitati la cele mai mari forme. Poate iti amintesti de magnetismul animal al lui Mesmer, de eterul speculat de oamenii de stiinta dinainte de secolul XX sau de pneuma filozofilor din Grecia antica, prana yoghinilor si qi-ul din medicina traditionala chineza. Sa nu uitam de forta cavalerilor Jedi din Razboiul Stelelor.
O varianta mai apropiata in timp de momentul teoriei orgonului este “elanul vital” al lui Henri Bergson care considera ca este forta care organizeaza si dirijeaza evolutia si dezvoltarea organismelor. Unii, probabil luand ad litteram descrierea metaforica a lui Bergson (“curentul vietii”) pentru conceptul de elan vital, credeau ca aceasta forta (elanul vital) putea fi “culeasa” si inoculata materiei ne-vii si apoi activata cu un curent electric. Zambesti?
Explicatia lui Bergson pentru evolutia organismelor nu este cu nimic mai buna, dupa cum remarca Sir Julian Huxley, un renumit biolog evolutionist si figura publica (si suferind de tulburare bipolara), decat explicarea miscarii trenului prin elanul locomotivei. Henri Bergson se opreste aici (undeva in jur de 1907) cu teoria sa inalt speculativa despre evolutia vietii spre deosebire de Reich care 30 de ani mai tarziu insista in demonstrarea existentei orgonului si efectelor sale terapeutice.
Orgonul este compus in cuvintele grecesti org = impuls, excitatie ca in org-asm plus one (gerunziul). De la orgasm ca forta vitala la orgon ca energie universala nu a fost decat un pas. Orgonul era o energie omniprezenta care organiza si concentra materia de la nivel microscopic in unitati numite bioni pana la nivelul macro cum sunt organismele si chiar galaxiile. Reich in 1940 in incercarea de a demonstra efectele terapeutice ale orgonului construieste o cutie din straturi alternative suprapuse de metale feroase si izolatori organici strabatute de un camp electrostatic. Aceasta cutie numita acumulator orgonic credea el ca poate absorbi orgonul prezent in atmosfera. Pacientii lui erau invitati sa se aseze in aceasta cutie – acumulatorul de orgon pentru vindecare. Conform teoriei sale, bolile se datorau deficitului de orgon. Prin urmare, vindecarea se putea produce prin incarcarea cu orgon. Desi, testele realizate impreuna cu Einstein infirmau teoria sa a acumularii cu presupusa energie orgonica, Reich continua testarea cu plante (pentru crestere), soareci si oameni cu diverse afectiuni.
Rezultatele testelor sale l-au convins ca efectele terapeutice nu se pot datora efectului placebo, ci sunt ca urmare a absorbtiei de energie orgonica. Dupa cum observi, depasise etapa de verificare a realitatii orgonului. Credea ca orgonul exista, extrapoland conceptul de libido ca energie fizica prezenta in corp. La fel cum corpul dispune de aceasta energie, tot universul ar dispune de o energie omniprezenta, vizibila, de culoare albastra, ea fiind cea care coloreaza cerul in albastru, ea fiind cea care genereaza gravitatia, formarea galaxiilor, dar si cea care formeaza manifestarile fizice ale emotiilor si sexualitatii.
El credea, ca a descoperit o metoda terapeutica ce unifica mintea cu trupul, eficace atat pentru tulburarile mentale cat si pentru cele somatice. Comunitatea psihanalitica il considera ca fiind un sarlatan. Dar nu, distinsii membrii psihanalisti se inselau in privinta lui Reich, care era doar un om aflat in delir. Un sarlatan e o persoana care este constienta de faptul ca amageste si speculeaza naivitatea ori ingoranta altora. Wilhelm Reich era incredintat de rezultatele cercetarilor sale, fiind inselat de propria sa minte, amagind fara intentie oameni care cautau vindecarea. A fost pus sub acuzare in mai 1956 si trimis in inchisoare, apoi intr-o clinica de psihiatrie din Pennsylvania pentru o examinare psihiatrica detaliata.
Daca esti curios poti afla mai multe despre povestea tragica a lui Wilhelm Reich si teoria orgonului accesand wikipedia. Dar in ce scop am scris despre aceasta teorie defuncta? O teorie care a murit odata cu autorul ei in noiembrie 1957, desi unii psihologi inca mai practica ceea ce se cheama analiza reichiana, incredintati fiind de eficienta terapeutica a metodei. Trebuie sa fie o morala aici? Te las sa o descoperi, bizuindu-ma pe gandirea ta rationala.