O sa impartasesc cu tine in cele ce urmeaza cateva idei (in curs de testare sadica, dar cu umor, pe propriul meu “parazit”) asupra dependentei de nicotina si renuntarii la fumat. Daca esti un fumator dependent, e bine sa stii ca te-ai pricopsit cu un parazit care locuieste in creierul tau. Acesta e parazitul nicotinic care se hraneste cu? Ai ghicit, cu nicotina! Tu esti gazda acestui parazit care supravietuieste pe seama resurselor tale. A nu se intelege ca nicotina ar fi o resursa! Insa, banii pe care-i platesti pentru ea ca sa-ti reduci numarul anilor de viata (cu 13 min la fiecare tigara, dupa unele estimari) reprezinta o resursa. Parazitul e o vietate aflata intr-o relatie non-mutuala cu un alt organism – gazda caruia ii consuma resursele fara a oferi nimic la schimb.
Parazitul nicotinic traieste in circuitele neurale din creierul tau. Sta bine “infipt” in receptorii neuronali pentru acetilcolina, crescand nivelele unor neurotransmitatori (de ex, dopamina si epinefrina) si activeaza sistemul nervos simpatic (esti in alerta, pregatit ori chiar in actiune!). Parazitul te energizeaza prin cresterea nivelelor de dopamina din circuitul neural al recompensei si nivelelor de epinefrina (adrenalina).
Parazitul depinde de nicotina. Fara nicotina, el moare. Desi tu, eul constient, stii ca este nociv sa fumezi, il servesti. De ce este dificil sa te abtii? Dispozitiile tale afective si capacitatea de control inhibitor (care te ajuta sa rezisti tentatiilor) sunt influentate de biochimia din creier care in prezent s-a obisnuit cu nicotina (otrava!). Astfel ca, creierul genereaza nevoia de nicotina (vietatea isi cere portia!), desi corpul tau o refuza, fiind otrava.
Nicotina are un timp de injumatatire de una, doua ore, iar la tigarile obisnuite (cu nicotina in jur 0,5 mg) half-time-ul se afla probabil intre 30 minute si o ora. In alte cuvinte, pentru ca efectele nicotinei dispar in acest interval de timp, mai vrei una. Asadar, daca fumezi o tigara, parazitul este hranit si nu va cere o alta portie decat peste in medie 30 -60 minute. Ceea ce simti tu, daca esti atent la senzatiile fizice, este impulsul de a fuma; iti vine sa faci asta, iar gandurile si imaginile tale sunt legate de fumat. Uneori, apare o neliniste, o stare de agitatie, nervozitate, alteori una de apatie. Tot ce vrei este sa fumezi ca sa scapi, pentru ca stii ca scapi daca tragi un fum, doua, de starea asta proasta. Asa si este! Daca fumezi, iesi din aceasta stare, caci parazitul a fost hranit si se linisteste. Dar daca rezisti impulsului de a fuma, el va trece… pentru o vreme si va re-aparea.. Impulsul de a fuma apare si tu rezisti acestuia, pentru ca in acest fel te “eliberezi” sau “omori” parazitul cu fiecare pofta ce nu i-o satisfaci.
Allen Carr numeste metoda vointei incercarea fumatorilor de a rezista impulsului de a fuma. Aici nu ma intalnesc cu Allen Carr. Cred ca ceea ce nu ne spune el, probabil pentru a evita credinta populara cum ca “daca ai vointa, poti” (renuntarea la fumat ne-fiind doar legata de vointa) este ca auto-controlul este necesar ca sa ne putem elibera de sub “tirania” parazitului; sa poti rezista impulsului de a hrani vietatea! Oricat de “usoara” e metoda lui Allen Carr, ea implica totusi capacitatea de control pe impulsul de a fuma, adica vointa de a rezista, de a nu ceda poftei vietatii monstruoase. Un auto-control care este sustinut rational prin examinarea critica a unor credinte irationale pe tema fumatului (de ex, “fumatul este un lucru placut” sau “trebuie sa mor si eu de ceva”).
Ca sa-ti poti controla vietatea din creier, adica sa-I tai portia dintr-o data (fumand “ultima tigara” dupa cum recomanda Allen Carr) ori in timp (conform unui program de reducere) trebuie sa fii inainte de orice altceva bine hranit(a). Capacitatea de control inhibitor este asociata cortexului prefrontal – un mare consumator de glucoza. Ai nevoie de glucoza, caci fara energie, obosit(a), surmenat(a) si prost hranit(a) nu te poti lupta cu oribila creatura! Stim ca nicotina reduce apetitul si activeaza excesiv sistemul nervos simpatic prin eliberarea de epinefrina (adrenalina), fortand ficatul sa elibereze mai multa glucoza in sange… Stim ca creierul consuma doua treimi din glucoza organismului. Stim ca vietatea traieste in creier si consuma nicotina. Avem glucoza disponibila, deoarece avem nicotina. Legatura asta (nicotina – glucoza) trebuie anulata. Vietatea perfida doar incearca sa ne amageasca. Aproape sigur te vei ingrasa cu cateva kilograme, daca tai aprovizionarea cu nicotina. Daca avem glucoza la un nivel optim in corp obtinuta din hrana, nu ca urmare a prezentei nicotinei, avem mai mari sanse sa rezistam poftelor ei care vor continua sa apara. Asadar, daca avem combustibil putem avea control.
Dar, ca sa exercitam control trebuie sa avem ce controla. Mai intai, trebuie sa iti oferi constant atentie ca sa poti inregistra aparitia impulsului de a fuma (self-awareness). Altfel, impulsul te poate “fura” si te trezesti fumand (spre satisfactia vietatii!). Cand apare pofta, in mod voluntar, iti poti orienta si sustina focalizarea atentiei catre o anume activitate. Iti distragi atentia, “furata” de pofta parazitului, si o orientezi pe ceea ce tocmai faci in prezent. Este necesar sa ai lucruri de facut, sa-ti inventezi activitati cu care sa-ti ocupi din timpul care altadata era oferit fumatului.
Pofta apare si dispare, apoi iar si iar din ce in ce mai rar… Parazitul se zvarcoleste de foame! La un moment dat, va muri… (Amin!)