Am citit un articol al profesorului Cristian Pârvulescu. M-a pus pe gânduri. Date fiind aceste pachețele fiscale – reformă, înțeleg că Statul nu prea mai respectă contractul social. Oare să-l fi respectat vreodată?
Dar are aroganța, ba chiar cruzimea de a tăia cheltuieli, inclusiv de la categorii sociale mai vulnerabile. Deși are cele mai mici cheltuieli, potrivit acestui tabel. În schimb, are cea mai mică colectare de venituri! Și nu mai punem la socoteală dezmățul nobilimii bugetare și sifonarea banului public dezvăluite în ultima vreme de presa independentă. Să vedem, oare, și mediana veniturilor? Nu media lor – păcăleală statistică, deoarece media e trasă în sus de acele câteva salarii colosale. Mediana ne arată proporțiile pe populație și distribuirea veniturilor. Deci inegalitatea, care nu se vrea a fi vizibilă.
Poftim date (sursa Eurostat).
Atunci, de ce cetățeanul de rând nu ar sări în brațele AUR-ului? Un aur ce se promovează ca salvarea, dar care e toxic și ghidonat, probabil, de la Kremlin. Însă chiar și fără ghidoneală, se vede de pe Lună că vor și dumnealor (auriții) să stea la masă cu halitorii tradiționali. Pe principiul ”ori stai la masă, ori te afli în meniu”. Sunt pe aproape. Dau târcoale.
Adaug un mic paragraf relevant din articol:
”România se află într-o situație paradoxală: proclamă un stat social, dar aplică o politică fiscală regresivă, inegalitară și nesustenabilă. De aici decurge o întrebare fundamentală: ce valoare mai are Constituția, dacă drepturile garantate prin ea nu pot fi finanțate?”
Cei mai mulți oameni înțeleg, simt și percep nedreptatea. Au fost create falii sociale, tensiuni și dezbinare între mai multe categorii sociale și profesionale. Sentimentul predominant, astăzi, este ura socială. Nu cred că e ceva de ignorat. Liderii politici de la conducere par (relativ) deconectați. Practic, România își trage un glonț în picior. Dictatorul Putin jubilează.