Am citit un articol al profesorului Cristian Pârvulescu. M-a pus pe gânduri. Date fiind aceste pachețele fiscale – reformă, înțeleg că Statul nu prea mai respectă contractul social. Oare să-l fi respectat vreodată?
Dar are aroganța, ba chiar cruzimea (ce mirare!) de a tăia cheltuieli, inclusiv de la categorii sociale mai vulnerabile. Deși are cele mai mici cheltuieli (comparativ cu celelalte state) la protecție socială, sănătate și educație (vezi în tabel). În schimb, are cea mai mică colectare de venituri! Adică Statul nu reușește să încaseze ceea ce i se cuvine. Se cheamă că este corupt și ascunde asta după perdeaua birocrației absurde.
Să vedem, oare, și mediana veniturilor? Nu media lor – păcăleală statistică, deoarece media e trasă în sus de acele câteva salarii colosale, deși cele mai multe se învârt în jurul a 5000 ron brut. Mediana ne arată proporțiile pe populație și distribuirea veniturilor. Deci inegalitatea, care nu se vrea a fi vizibilă (nu vei găsi date oficiale despre mediană).
Poftim date (sursa Eurostat).
Mulți taxează asistații social, deși cheltuiala statului pe protecție socială e subțire ca fumul. Sunt leneși, acuză unii echipați cu empatie de gușter din grădină. Greșită evaluare. Ar contrazice toată știința motivației. Avem aici eroarea fundamentală de atribuire – proiectăm cauza în individ, neglijând contextul. Psihologia motivației ne arată că fiecare om are nevoia de a fi competent într-un domeniu sau ocupație. Oricare cetățean care nu muncește astăzi reprezintă eșecul societății și al unui stat incompetent.
Atunci, de ce cetățeanul de rând nu ar sări în brațele AUR-ului? Pe principiul după mine, potopul. Un aur ce se promovează ca salvarea, dar care e toxic și ghidonat, probabil, de la Kremlin. Însă chiar și fără ghidoneală, se vede de pe Lună că vor și dumnealor (auriții) să stea la masă cu halitorii tradiționali. Pe principiul ”ori stai la masă, ori te afli în meniu”. Sunt pe aproape. Dau târcoale.
Mi se pare relevant acest mic paragraf din articol:
”România se află într-o situație paradoxală: proclamă un stat social, dar aplică o politică fiscală regresivă, inegalitară și nesustenabilă. De aici decurge o întrebare fundamentală: ce valoare mai are Constituția, dacă drepturile garantate prin ea nu pot fi finanțate?”
Cei mai mulți oameni înțeleg, simt și percep nedreptatea. Au fost create falii sociale, tensiuni și dezbinare între mai multe categorii sociale și profesionale. Sentimentul predominant, astăzi, este ura socială. Nu cred că e ceva de ignorat. Practic, România își trage un glonț în picior. Dictatorul Putin jubilează.