science of habit change

Mâine debutează prima sesiune ACT de iulie. E un modul dedicat lucrului psihologic On Habits, cu obiceiuri. Va fi un experiment ”fierbinte” în grup prin care vom testa împreună apa de mare și ultravioletele. Acele strategii de schimbare cu cea mai solidă fundamentare empirică. Nu fără a ne îngriji de nivelul motivațional.

Mulți oameni se grăbesc fie să judece pe alții că nu vor cu adevărat (orice ar însemna!), fie se critică pe ei înșiși pentru lipsa de voință. Concepția psihologică de folclor ne informează că ține de voință. Dacă vrei cu adevărat, poți, iar de aici, poftim niște culpabilitate, o emoție (morală) de care concetățenii noștri sunt îngrijorător (pentru mine) de atașați. Obișnuiesc să gândească dihotomic. Fie poți, fie nu, de unde neputința sau lipsa voinței. Profund greșit.

Contează ”tăria” voinței (autocontrol/autoreglare în idiom psih.), dar nu fără contextul particular, iar cercetătorii au studiat exact ceea ce fac acei oameni care manifestă din plin voință. De aceea contează și strategia sau strategiile. Ca să funcționeze cu o probabilitate mai mare decât șansa, aceste strategii au fost testate. De mulți cercetători, în mod sistematic, și conectate la teorii/principii psihologice validate (sau care descriu și explică suficient de bine natura umană ca să fie posibile predicția și influența unor comportamente rutiniere). Mai mult contează și… Na, că m-a lăsat memoria!

Reușita mea va depinde și de rezultatele participanților. Mă aștept ca fiecare să progreseze saptamanal spre consolidarea noilor obiceiuri sau renunțarea la unele ”rele”. Mă aștept, ca la 70% din participanți, noile obiceiuri (sau intenții) să persiste mai mult de trei luni de la încheierea cursului. Poate sunt ușor nerealist, dacă ar fi să mă iau după Webb & Sheeran (2006), care, printr-o metaanaliză pe 47 de studii dedicate modificării de obiceiuri, au evidențiat controlul limitat asupra schimbării unui comportament prin intenții planificate. (mai puțin când intenția e ”plantată” prin meditație și rugăciune în țesătura cuantică a universului conștient!:)).

Totuși, concluzia lor nu reprezintă o ”lege a gravitației”. Obiceiul poate fi modificat. Din 2006 până astăzi, cercetarea a mai filtrat/rafinat din strategiile de schimbare. În baza lor, avem mai mari șanse să descoperim ”cheia” fiecăruia. Imi place să cred în această idee.

(Probabil ți-am trezit interesul. Dacă așa este, imi poți scrie, dar urgent. Am un loc pentru tine.)


Webb, T. L., & Sheeran, P. (2006). Does changing behavioral intentions engender behavior change? A meta-analysis of the experimental evidence.Psychological bulletin, 132(2), 249.