Cine n-a auzit de Sigmund Freud? Strigoiul acestuia bântuie sufletele unor studenți și terapeuți, dar și sălile de curs ale unor facultăți de psihologie și medicină din România. Da, Freud și psihanaliza dumnealui încă mai există în planul de învățământ al multor universități neaoșe.
Cei mai mulți studenți dar și profesioniști sunt convinși că a fost un mare psiholog. Mare a fost, un mare gânditor al secolului XIX care a influențat, poate ca nimeni altul, luarea în serios a tratamentului psihologic. Însă nu a fost psiholog, ci medic neurolog. Căuta să aplice metoda științifică în scopul determinării unui suport material psihicului. I-a ieșit mai mult pe dos, fiind fermecat, probabil, de propriile sale revelații (cu contribuția cocainei, desigur).
Și pe acest site primește comentarii critice din partea mea. Nici adineaori nu m-am putut abține. (Un antrenament la oliță neîncheiat cu succes?!). A scris o mulțime de bazaconii sau lucruri care fie nu se sprijină pe nimic din cercetare, fie sunt imposibil de testat. Sunt, de obicei, tautologii.
Dar, altfel, Dr. Freud a lăsat oamenilor un lucru bun. Deși metodele și conceptele lui sunt aproape toate discreditate sau cel puțin contestate, dumnealui rămâne în istoria psihoterapiei drept un susținător consecvent al unei vieți mai bune cu ajutorul terapiei. Într-adevăr, oamenii pot avea vieți mai bune cu ajutorul unui terapeut, dar nu psihanalist, caz în care, viața bună e pentru dânsul (evident, cei mai mulți sunt bărbați). Pentru asta, cred că pot fi recunoscător cu nițel efort doctorului Sigmund Freud.