”Neuronii transformă energia psihică în energie electrică.”
Consideri acest enunț ca fiind fals sau adevărat? Să mergem pe varianta cu adevărul. Ce se află, oare, în spatele acestei evaluări? O anumită convingere rămasă, probabil, ne-examinată. Convingerea a fost preluată (necritic) fie din folclorul psihologic, fie din studii la facultate, ambele fiind adesea confundate sau contopite. Bănuiești cum e formulată?
”Cred într-o energie sau entitate psihică, de o natură non-fizică și care e distinctă de entitatea fizică, în speță, creierul”. Această credință vine din vetusta concepție dualistă: există două substanțe distincte, psihicul/mintea versus corpul (și creierul).
De mai multe decade, cercetarea științifică ne-a aratat în mod consistent că această concepție dualistă e falsă. Nu există două substanțe, ci una singură și anume: creierul și procesele lui psihologice. Nu sunt ”psihice”, deoarece psihologia e știința care le descrie și explică.
Știu că te plictisesc prin repetiția acestor idei binecunoscute ție, dacă ești o cititoare fidelă sau dacă ai urmat o școală de psihologie modernă. Nu sunt binecunoscute și altor oameni, unii chiar studenți la psihologie.
Enunțul de mai sus a fost parte dintr-un test la anul III, psihologie Hyperion. Rotunjind, am numărat că 72% dintre studenți au evaluat cu ”adevărat” acest enunț, în timp ce aproape 28% l-au considerat fals. Cu alte cuvinte, aproape trei studenți din patru au credința că există o energie psihică și că neuronii transformă această energie în semnale electrice.
E limpede cum dânșii nu pricep conceptul de ”energie”. Presupun că fizica de liceu a fost aproape degeaba. Fizica ne lămurește ce putem înțelege din acest concept sau cel puțin cum să ne servim de el ca să facem inteligibile fenomenele naturale.
Găsesc, totuși, promițător că măcar unu din patru crede că acel enunț e fals. Probabil că orele de gândire critică făcute cu sus-semnatul și-au lăsat amprenta. Probabil s-a schimbat ceva în atitudinea lor, în urma acelor ore, sau de la bun început au înțeles că termenul ”energie psihică” se referă la nimic, ne-fiind decât scorneală.
Nu-l consider, însă, un eșec al studenților. E al profesorilor care predau în acea facultate despre ”psihic”, ”suflet” și, eventual, ”conștient și inconștient” – entități imateriale care există aievea. Din moment ce aceștia predau cursuri în care conceptele (tulburare, dezvoltare, abuz și altele) sunt explicate prin adjectivul ”psihic”, atunci ce ar putea să creadă un student? Că există o substanță ori energie ”psihică” legată, naiba știe cum, la creier. Și că psihologia e știința care are ca obiect de studiu ”aparatul psihic uman”, structura sufletească a omului sau energia psihică. Nici acești profesori nu s-au revizuit și continuă să fie ancorați în vechea concepție dualistă.
Corectând enunțul, neuronii transformă energia mediului, cum ar fi, radiația electromagnetică (o parte din ea) sau energia mecanică din atingeri și presiuni, în energie electrică.
Tot mai tare cred că studiile de psihologie ar trebui să înceapă cu alfabetizarea în fizică, chimie și biologie. Se pare că învățământul preuniversitar eșuează în această privință. Elevii ajung prin facultăți fără alfabetizare în științe. Să ne mai mire că ajung să creadă în bolboroseli și aiureli psihologizante? Dacă psihologia e o știință, cum poate fi învățată fără abacul din științele naturale? De ce nu? Ah, înțeleg, doar se preface că e știință, fiind mai mult pseudoștiință sau, și mai ușor, bolboroseală.