Ai ajuns acasă de la munca în corporaţie. Îl suni pe Jerry şi comanzi o pizza. În mai puţin de 30 minute apare la uşa ta Jerry cu pizza (pândit de Tom). Te costă 25 lei. Fiind o persoană binevoitoare, mai ales, că Jerry a venit la timp, vrei să îi oferi 5 lei lui Jerry. Se cheamă bacşiş şi, conform normei sociale, simbolizează mulţumirea ta vizavi de calitatea serviciului oferit de un oarecare Jerry; un şoricel care te serveşte pe tine, ratonul (femela/mascul), cu ceea ce ai nevoie.
Dar dacă îi oferi un bacşiş de 5 lei, ştiind că poate Jerry se bucură, tu ştii bine că motanul Tom, care-l pândeşte, îi va lua 1 leu. Vrând-nevrând, Jerry e nevoit să-i plătească lui Tom 1 leu. Oare cum se simte Jerry? Dar tu? Tu nu vrei să-i bagi în buzunar lui Tom, pentru că motanul Tom nu are vreo legătură cu serviciul oferit de şoricelul Jerry. De ce bacşişul tău de 5 lei să fie, de fapt, un bacşiş de 4 lei pentru Jerry, în semn de mulţumire, şi un bacşiş de 1 leu pentru Tom, în semn de… ?!
Motanul Tom, mai mare şi mai puternic, poate lua (sau fura?) orice bacşiş sau, simbolic, orice mulţumire (sau recunoştinţă) atât a ta, cât şi a lui Jerry, vizavi de serviciul oferit/primit. De ce ai “fura” (sau taxa) din bucuria sau mulţumirea unor ratoni (si soricei), pardon, cetăţeni? Oare nu se cheamă asta mizantropie (guvernamentala)?