Mi-a ajuns sub nasul de Baron Munchausen un articol publicat pe situl 24life.ro. El este semnat de o psihologă clinician (cu acreditare). Nu e important numele ei, deoarece multi alti specialisti (nu toti, din fericire) ii impartasesc ideile. Ea crede că „Sursa bolilor se afla in istoria emotionala a familiei”. După acest titlu de-o certitudine religioasă, dumneaei ne lămureşte:
“Teorii de ultimă oră susțin că sursa bolilor se află în istoria emoțională – nu doar a noastră, ci și a familiei, în traumele părinților sau bunicilor; să le găsim, conștientizăm și „ardem”, pentru a evita să le transmitem mai departe, generației următoare. “
Precizarea e binevenită. Acum ştim că nu dumneaei susţine, ci teoriile susţin, cu reverenţe stimabilului Pilat din Pont, care ne-a lasat mostenire neasumarea responsabilitatii, numita uneori “delegare”.. Pot fi de acord cu teoriile de ultimă oră. Când fac conversaţie (sau small talk) debitez puzderie de teorii de ultima oră printre puţinele idei serioase. În general, oamenii când discută unii cu alţii (dar şi cu alte animale), emit teorii de ultima oră. Sau să fie acea „ultimă oră”? Înfricosătoarea „ultima oră” din viaţa oricărui individ… Nu cred că ştie de dictonul latin „Vulnerant omnes, ultima necat”, deşi intră în domeniul dumneaei dată fiind apetenţa pentru istorie şi traume strămoşeşti.
Cauza bolilor se află în istoria personală şi familială, sustin “teoriile de ultima ora”. Nu ne oferă un exemplu, dar putem oferi noi unul. Dupa teoriile cu pricina, o hepatita C are cauze în traumele antecesorilor. Din teoria medicală, care ne-a limpezit cu etiologia infecţiei din 1989, ştim bine că hepatita are cauză un virus, virusul HCV despre care ştim cum arată şi din ce familie face parte. E aproape sferic şi extrem de mititel, având diametrul de 50 nanometri. O fi traumatic, dar nu pentru tine, la nivelul sinelui conştient, ci pentru celulele din corp. Se pare că virusul se transmite prin sânge şi organe infectate. N-are legătură cu aşa numitele traume din familie decât cel mult în următorul fel (glumesc):
Să ne imaginăm că bunicul e alcoolic si, neavand bauturica zilnica, intră în delirium tremens şi crede că e atacat de diavoli. Ia cuţitul şi se taie accidental (dar nu există accidente!). Bine, se taie intenţionat, pentru că are impresia că un vierme i-a intrat sub piele. Cuţitul nu e bine curăţat şi, ulterior, fiul sau fiica, care-şi taie pâine, se contaminează. E mai plauzibil? Ah, dar nu intamplator fiica/fiul s-a infectat cu virusul HCV! Conform cu teoria planului divin (teoria-cadru pentru cea de sus), e o lectie in acest eveniment al vietii.
După enunţul care a imbogatit ştiinţa medicală, oferind o nouă dimensiune etiologiei, suntem îndemnaţi să căutăm traumele, să le conştientizăm şi să le ardem. Probabil să o arzi la soare undeva pe o plajă la mare. Sau poate să alergi dis-de-dimineaţa niscaiva kilometri? Nu ştim ce a intenţionat să ne transmită. Bănuiala mea e că a fost un apel la gândirea metaforică. Îndemnul „arderii” este unul preventiv, motivat prin pericolul transmiterii bolilor la generaţiile următoare.
Să înţelegem că mesajul e unul de tip publicitar? Îmi veni în minte o reclamă celebră prin America anilor ’30, prezentă prin manualele de psihologie socială la capitolul cu persuasiune. Un mesaj publicitar a reuşit să facă o problemă personală (respiraţie urât mirositoare sau halitoza) relevantă pentru milioane de oameni prin apelul la fricile şi insecurităţile acestora vizavi de relaţiile intime. Produsul promovat era apa de gură marca Listerine.
In prima parte a secolului XX, Gerald Lambert a moştenit compania care vindea antiseptice utile infecţiilor gâtului, cum ar fi Listerine. Căutând să-şi extindă piaţa pentru produsul său, Lambert a decis să-şi promoveze produsul ca apă de gură. În acele vremuri nimeni nu folosea apă de gură şi nimeni nu ştia de aşa ceva. Astfel, Lambert a inventat un tratament şi totodată o boală. (Poţi vedea aici reclama). Astăzi, pentru multi oameni reclama e sexistă, dar pentru acele vremuri cetăţenii americani nu au găsit-o ofensatoare. În schimb, reclama a reuşit să manipuleze fricile şi insecurităţile vizavi de rejecţie socială si esec relational. Prin câteva cuvinte selectate cu isteţime, a reuşit să facă din „halitoză” o problemă pentru milioane de oameni. Listerine a devenit un produs foarte bine vândut. Iar halitoza, un termen medical obscur, a devenit familiar pentru mulţi oameni, deoarece le reamintea de o boală înfiorătoare ce trebuie evitată apelând la apa de gură Listerine. (ai şi tu în dulăpior?).
Odată încheiată divagaţia, înţelegi unde bat? Ţi se pare că seamănă istoria reclamei cu subiectul din articol? Fac din traumele (orice ar însemna) strămoşilor cauzele bolilor noastre, cei de astăzi. Cine nu are in arborele genealogic antecesori cu probleme sau traume? La fel cum orice om normal manifesta uneori halitoza, la fel orice om normal poate gasi pe doua, trei generatii macar un conflict serios. Apoi, ne ofera şi metoda de tratament prin care să ne ferească de transmiterea lor la copiii nostri. Ne apasa pedala emotionala a vinovatiei. Daca ai un copil cu probleme, poti da fuga la psiholog ca sa te vindece de traumele stramosesti pe care le-ai preluat (inconstient, desigur) din loialitate familiala. Daca nu faci asta, „shame on you”.
Comedia capătă proporţii epice când tratamentul invocat e unul radical psihologic, adică rupt de biologie. Dar asta nu trebuie sa ne mire. Premisa de baza pentru acest tip de interventie este dualismul (exista doua substante diferite, mintea/psihicul si corpul). Conform cu aceleasi obscure „teorii de ultimă oră”, în spatele bolilor stau cauzele psihologice, adică acele traume ale strămoşilor. Odată conştientizate şi rezolvate, boala se vindecă. Carevasăzică, un pacient infectat cu virusul HCV, de exemplu, are şanse să se vindece dacă aplică tratamentul psihologic sub îndrumarea unui expert psiholog. Pe scurt, iaca boala, iaca leacul.
În încheiere, teoria „sursa bolii stă în istoria emoţională a familiei” este o poveste la fel ca homeopatia. Intervenţia psihologică bazată pe această teorie, dacă nu face rău, atunci nu face nimic (frectie la picior de lemn). Iar, câteodată, funcţionează ca placebo precum pilula homeopata. (dar asta e altă poveste)