Exercitiu de constientizare (in natura)

Banuiesc ca ai uitat si mi-am zis ca ti-ar prinde bine o reamintire. Pe aceasta lume nu esti o entitate separată si izolata de restul realitatii. Nu traiesti singur. Ai observat? Esti incojurat de oameni, plante si alte animale. Deasupra capului este cerul. Sub picioare se afla pamantul. Sigur, mai degraba sub asfalt, daca esti prin mediul urban.Ceea ce faci se reflecta in jurul tau. Actiunile tale au consecinte. Ceea ce faci are nu numai rezultatul asteptat de tine (cand il are, bineinteles), ci si efecte colaterale. Prin acest concept poti intelege orice rezultat derivat din procesul existentei tale si care are un impact asupra altora. De exemplu, umbra ta e un efect colateral. Din fericire nu dauneaza nimanui. Nici nu aduce un plus de fericire. In schimb, gunoiul tau are un impact.

Poti observa si tu ca esti o fiinta interconectata. Incearca sa-ti tii respiratia. Urmeaza sa te sufoci. Nu poti exista separata de aer. Respiri aerul inspirat şi expirat şi de alte fiinţe. Pentru oxigen poti fi recunoscator copacilor si altor plante. Fara oxigen creierul tau va fi afectat în 3-4 minute. Este vital sa avem aer de calitate. Pentru aerul infect pe care il mirosi si respiri in apropierea bulevardelor poti fi recunoscator semenilor tai care circula cu masina. Majoritatea nu pare sa inteleaga, sa fie constienti de efectul colateral al mersului cu masina in spatiul comun.

Majoritatea nu pare constienta de existenta unui spatiu comun unde multi semeni se intersectează. Majoritatea trăieşte în separare. Trăieşte în Sine şi pentru sine. Pentru mulţi există o prăpastie căscată intre ei şi ceilalti, între ei şi propria natură. Din acest egocentrism şi profitând de mijloacele tehnice fiecare consumă exagerat şi fără conştiinţa efectelor colaterale, din apropiere, dar şi pe termen lung.

Conştientizarea prezenţei unei alte fiinţe în spaţiul proxim se pare că nu face parte de prezenţa conştientă a cuiva. Asta pentru că respectiva persoană nu e prezentă. E absentă (nu e mindful). E absorbită în propriul sine, în propriile griji, preocupări, pofte şi interese.

Cunoşti pe cineva care îşi dedică câteva minute dintr-o săptămână contemplării sau acţiunilor de protejarea spaţiului public? Există în reţeaua ta socială un singur individ care-şi închide lumina după ce iese din cameră? Sau care alege mersul pe bicicletă în loc să-şi folosească hardughia cu tracţiune integrală sau haznaua diesel? M-ar bucura să existe.

Consumi în risipă? În mare fie spus, eşti o fiinţă care consumă constant şi care, tot constant, produce deşeuri. Când îţi duci gunoiul din casă, unde crezi că va ajunge? De câte ori îţi duci gunoiul într-o săptămână? De cinci, şapte ori? Câteva kilograme de gunoi? Oare cât timp durează până unele ambalaje sunt degradate în mod natural? Poate nu ştii, dar merită să reţii că un pahar de plastic (unică folosinţă) se degradează în… un milion de ani în timp ce o doză de aluminiu undeva între 200-500 de ani. Punga de plastic? 450 de ani. Mucurile de ţigară (copleşitor de multe)? Între 2 şi 5 ani.

Câte aparate ai în priză în acest moment? Pe standby, aşa-i? Curentul electric pe care-l consumi secundă de secundă de unde crezi că vine? Din eter? Din conştiinţa cosmică? De la vreun zeu? În mod evident, nu. Instalaţia ta primeşte electricitate produsă în „făbricuţe de electricitate” (cele mai răspândite fiind hidrocentrale, termocentrale şi centrale nucleare). Produc ele deşeuri?

Te-ai gândit la asta? Dacă nu, poţi începe de azi. Dacă vrei să iei măsuri concrete, poţi incepe imediat. Tuturor le place să comenteze mai mult ori mai puţin cu ştaif. Impresia mea e ca moda eco e doar o modă asimilată superficial în scopul balonării eului. Puţini, foarte puţini fac concret mici schimbări. Indiferent cât de minuscule. Vestea bună e că aceştia puţini există. Sunt reali, iar acţiunile lor înseamnă ceva. (şi, aproape sigur, nu-l vor vota în noiembrie pe Mickey Mouse). Mi-ar placea sa cred ca esti unul dintre acestia.

Regret că nu văd personaje publice, VIP-uri, care să ia măsuri concrete. Multe paparude de acest fel ar putea fi exemple nu doar pentru can-can, ci pentru acţiuni cu valoare socială şi impact real. Mi-ar plăcea ca un astfel de personaj, în loc să ofere pomeni electorale, să meargă în parc şi să strângă, cu extensia dumnealui cu rol de apucare, niscaiva chiştoace. (Stiu, unii sunt in stare sa angajeze pe altii). Nu cred că am să apuc aceste vremuri. Dar sunt optimist şi nutresc speranţă că vor veni.

Oricare om de pe această planetă este conectat cu alţi semeni, cu alte animale, cu plantele, cu biosfera, cu propriile sale celule. Avem un acelaşi cod ADN. Natura umană e interdependentă. Tu eşti o parte neseparată de natură. Eşti intricat realitătii. Eşti o entitate ţesută în pânza realităţii. Poţi ajunge la înţelegere intuitivă a acestei idei şi o poţi simţi pe propria piele. Cine crede că meditează, dar nu experimentează această idee, nu cred că meditează cu adevărat. Probabil doar se gândeşte.

Dar nu cred că e suficientă o înţelegere intelectuală. Poate pentru câţiva, cu anumite variabile personale, da. Totuşi, nu mi se pare suficientă pentru a te mişca emoţional astfel încât să acţionezi. Cred că dintr-o astfel de înţelegere experimentată conştient se poate naşte compasiunea. Odată ce ai înţeles că te prelungeşti în realitate, că alţi oameni şi alte animale îţi sunt rude şi că natura e adăpostul tău, cum mai poţi face rău unei alte părţi din tine?