Dragi studenți și profesori, vă rog din sufletu-mi metaforic și muritor, NU mai apelați la termenul ”referat”. Dacă țineți la calitate academică, lucrați la eseuri.
Eseul e o lucrare ce presupune un studiu de mici dimensiuni pe o temă sau problemă filosofică, literară sau științifică (împărțit în teoretic vs. empiric). Referatul era un instrument ceaușescoid de control în fabrici, uzine, cooperative și instituții de tot felul. Referatul era un act instituțional ce servea la controlul, organizarea și planificarea muncii. A fost preluat în școli academice odată cu intrarea pe posturi a politrucilor semidocți, cunoscuți sub numele de ”cadre didactice”, în timp ce elita intelectuală (sau profesorii) era înlăturată metodic de către comuniști. Evident că bezna minții trebuia păstrată după chipul și asemănarea conducătorului mult iubit. Și uite așa, referatele și cadrele s-au rostogolit de la un an la altul timp de decenii. În prezent, ne-am ales cu multe ”cadre” didactice, care formează, la rândul lor, alte cadre. Încă mai avem profesori, dar aceștia sunt rătăciți, din păcate, într-o mulțime de cadre.
Profesorii pot elabora eseuri, dar nu și cadrele care pot face doar referate. Doar profesorii își pot instrui studenții în creația de eseuri. Presupune o muncă susținută din partea ambilor. De aceea cadrele dau studenților să compună referate. E mult mai simplu și comod. Referatul înseamnă o colecție de texte ale unor autori. Eseul înseamnă mai înainte de orice studiu, urmat de creație, problematizare, investigație, argumentație, în timp ce referatul este imitație. Referatul e doar o preluare a ideilor altora, de multe ori cu copy-paste.
Elaborarea de eseuri, alături de lucrări practice, ține de lucrul academic. Calitatea academică superioară se reflectă în abilitățile unui student de a elabora eseuri (lucrări) pe profilul disciplinei sau temei studiate. Fără ele, ne putem lăuda cu fabrici de diplome unde lucrătorii compun referatele cerute de cadre.