Pierzând timpul cu ceva scroll pe feisbuc, am dat peste o cucoană psihologă care își promova un webinar profesional. Susținea că metoda și structura ne ajută să scăpăm de incertitudinea, dubiile și neliniștile lucrului terapeutic.
Firește, când ești proaspăt pe meserie simți așa ceva. Dar chiar și când ești copt pe meserie mai simți dintre acestea sau ceva similar. Bine ar fi simți și altele, cum ar fi, uimire și curiozitate, disponibilitatea de a asculta și îndruma, optimism și încredere în relație, dar și speranța de mai bine… Iar dacă nu, sfatul meu e să mergi să te cauți. Ceva neliniștitor se întâmplă cu tine.
Ca să mă dau rotund, țin să-i amintesc cucoanei că cercetarea în domeniu arată aceste treburi ceva mai nuanțat. Am scris aici acum o mie de ani așa:
”Obsesia unor meseriași cu formarea și tehnica, pe care am observat-o în multe ocazii, mă face să bănuiesc o anxietate de performanță ori perfecționism și ambiție. Dar poate se mai potolesc dacă află că aderența la protocolul tratamentului nu e legată de beneficii”.
Pe de altă parte, mai scriam așa:
”Terapiile nestructurate sunt mai puțin eficiente ca terapiile care în care terapeutul și clientul acestuia lucrează împreună prin acțiuni deliberate asupra problemelor aduse în discuție (nu, nu ale terapeutului, Sfinte Sisoie!)”.
În concluzie, lucrul semi-structurat poate aduce rezultate mai bune față de lucrul by the book. Are și o grămadă de sens dacă stăm nițel într-o Shavasana și ne relaxăm.