decreței, grozăvenii și sadism sfințit

Probabil faci parte din generația decrețeilor. Ei, bine, când vei ieși la pensie peste 10-15 ani te poți aștepta la nimic. Îmi veni în minte atrocitatea istorică produsă de delirul iubitului nostru conducător prin decretul 770 (decret, decreței). Asta pe de-o parte, iar pe de alta, când aud de susținătorii mișcării Pro Viața, mi se urcă sângele la cap. Ia să-i afurisesc nițeluș cu interogații critice. Crezi că îi ajută? Probabil doar pe aceia cu ușa întredeschisă la casa minții din creier. 

Cum să pledezi pro-viață și să răstălmăcești procedura medicală de avort drept ”act criminal”?! Cum să încalci libertatea fundamentală a femeilor și să crezi că sprijini ”viața”? Nu ai toate țiglele pe casă? Istoria noastră cu decrețeii (între 1966 și 1989) nu are niciun mesaj pentru tine?

Se pare că nu contează lecția istoriei dacă ești habotnic și crezi în perorațiilor unor ”slujitori” ai propriilor interese (conectate politic). Din moment ce viața din pântece are ca sursă pe unicul și supremul zeu creștin, mai contează în raport cu valori ca libertatea și adevărul? Bazaconii, nu-i așa?

Astăzi, orice om sănătos psihologic și cu o brumă de moralitate nu poate fi decât oripilat de grozăveniile din cartea sfântă – cuvântul lui D-zeu. Îți amintești de povestea cu aruncatul pietrelor într-o femeie?! Dar de aceea cu fiul său Iisus? Sigur doar se sărbătorește zilele astea.

Când auzi că și-a lăsat fiul să fie condamnat și ucis în chinuri prin răstignirea pe cruce doar pentru că pleda pentru iubirea aproapelui, te îngrozești de poți avea coșmaruri. Ba dimpotrivă, această faptă e răstălmăcită de slujitorii săi în termenii unui sacrificiu nobil, o lecție pentru spălarea păcatelor celor mulți. Ce fel de Tată e acela care își sacrifică fiul pentru o lecție?! După orice standard fie clinic, fie moral, personajul D-zeu, așa cum apare înfățișat în Biblie, e un psihopat sadic. În vremurile noastre, dacă ar exista în carne și oase, ar fi declarat pericol social și închis pe viață.

Sunt unii (destul de mulți) incapabili să privească realitatea ”nudă” și să învețe din istorie. Nici n-o cunosc și mă tem că sunt incapabili să învețe chiar dacă ar ști despre ea. Bezna minții vine din opacitate sau din închiderea și izolarea față de nou și schimbare, în general. Zeitgeist-ul e schimbător, nu e fix sau static, captiv unui instantaneu atemporal unde acești concetățeni continuă să rătăcească în beznă. Într-adevăr, mare nevoie de lumină mai avem.