cum să recunoşti pseudo-ştiinţa

Astăzi îţi ofer o serie de criterii sau semnale de alertă care te poate ajuta să discerni între teorii “bune” şi teorii “nebune”. Aceste criterii tind să fie comune tuturor pseudoştiinţelor. Cu mulţumiri profesorului cu nume liliachiu, ele sunt următoarele (conform cu Scott O. Lilienfeld la conferinţa anuală APS de anul trecut) :

  • Afirmaţii extraordinare care nu sunt susţinute de dovezi extraordinare (salutări lui Hume!);
  • Excesivă încredere în testimoniale sau experienţe personale şi studii de caz;
  • Apelul excesiv la figuri cu autoritate;
  • Concentrarea pe confirmare şi mai deloc spre falsificare;
  • Utilizarea unei terminologii ambigue;
  • Afirmaţii înrădăcinate care nu sunt în acord cu noile dovezi sau cu trunchiul comun al cunoaşterii ştiinţifice;
  • Evitarea unui proces de peer-review sau replicare şi
  • Suprautilizarea unor explicaţii ad hoc pentru descoperiri (rezultate) negative.

Pentru că sunt defect profesional, îţi ofer posibilitatea unui exerciţiu practic. Dacă te plictiseşti sau vrei să înveţi critical thinking, poţi oferi câte o bifă aici atunci când întâlneşti un criteriu. Dar fără a uita că aparatul statistico-matematic, ca orice unealtă, poate fi folosit aiuristic, de ex, pentru ceea ce fiecare îşi doreşte sub umbrela pedanteriei academice de “ipoteză de cercetare”.